joi, 29 mai 2008

De ultima ora

Mai putin de 48 de ore pana la cursul festiv. In ultimul mail era trecuta data de 2. N-am cu ce sa ma imbrac/ incalt - nu ca as fi avut luni, dar era peste 4 zile si as fi intrat in panica abia duminica. Nu ma vad in fusta, cu tocuri. Ma vedeam in pantaloni si camasa, ceva simplu, haios. Acum ma vad in pantaloni scurti sau in blugii mei juliti si putin cam largi.

Stiu ca important e cine esti, dar nu sunt nici colega simpatica, nici prietena cu care poti vorbi orice oricand. Sunt "frumoaso" pt o zi (multumesc, Diana), sunt aici (felicitari, Meli), sunt ... daca mai scriu am s-ajung la concluzia ca sunt si eu cineva, chiar daca stau in umbra.

In ultimul timp planific lucruri pe care nu le pot controla => nu pot s-adorm si oricum nu iese nimic. Ceva spontan nu mi-ar strica.

Nu vreau sa se termine.

miercuri, 28 mai 2008

Curs festiv

Cu roba. Azi la 6 sunt repetitii. Nu merg/ ajung. Imi pare rau, as fi avut ocazia sa-i cunosc macar acum.

Mai

duminică, 25 mai 2008

R

R. se teme(a) de singuratate. Daca-l vedeai, n-ai fi zis - ce-i drept, il vedeam mereu cu cineva. Dar il urmarea in vis. Se visa singur - cred ca putini stiu asta. Era singur desi avea mereu pe cineva langa el. Sunt curioasa daca acum doarme linistit.

sâmbătă, 24 mai 2008

Flori

Chiar ti-ai scos florile pe pervaz!

Vreau inapoiii!!!!!

Vreau patul meu, vreau manele, vrau sa va aud, vreau sa aud apa la baie, vreau inapoi!

duminică, 18 mai 2008

Despre ...

Prietenie. Iubire. Casatorie.

Maine (e deja maine!) e ziua lui.
Ea s-a mutat cu prietenul. In vocabularul ei si-a facut loc cuvantul "socru".
Tu ce faci toata ziua acasa? Si unde mergi cand pleci?

E ciudat. Si greu, cred. E egoism. Si trebuie sa lasi de la tine. Sa-ti imparti timpul si spatiul cu celalalt. Sa renunti le unele lucruri. Pe altele sa le accepti.
Pt mine sunt doar povesti dintr-o alta lume. Nu m-am putut hotara nici daca sa ies din casa sau nu. Am ales nu.
Sweet home Alabama. E frumos afara.

miercuri, 14 mai 2008

1 an

As vrea sa fi spus servus, sa-ti fi facut cu mana, macar sa-ti fi zambit. M-am facut ca ploua, intrebandu-ma doar ce cauti aici. Am aflat.

A trecut 1 an. Parc-a trecut o vesnicie. Dar a trecut si-mi dau seama ca n-am realizat nimic. Anul asta nu mai vin la prezentare. Tu si ea, pe ceilalti nu-i cunosc. In jurul meu oamenii si tot ce tine de ei se schimba. Eu nu. N-am invatat nimic dupa atata timp. Sau refuz sa invat. Sa schimb ceva. Aceeasi blugi mult prea largi, acelasi tricou. Ma rod papucii. Plouata. Invizibila.
O promotie se pregateste de cursul festiv. La costum. Fuste, pantofi cu toc.

Curs intr-o sala rece.
Am trecut aproape de tine. Renunt la sosete si ma intorc: T. angajati? Servus : ) ...
Nu sunteti la stand. Doar ceilalti, tineri. Nu-i cunosc si nu vreau sa intreb. Vroiam sa vorbesc cu voi.
La iesire se fac pozele de grup. Robe albastre.

Adios, amigos.

joi, 8 mai 2008

Cine nu-i gata, il iau cu lopata ...

N-are rost sa mai spun ca azi e joi iar indrumatorul meu e hotarat sa nu mai citeasca nimic din 15. Ca n-am scris prea mult pe azi (mai mult ocupa articolele decat analizele), iar la centrul de copiere se stricase imprimanta. Pe scurt, n-am predat nimic. Deadline: diseara (care se va transforma in maine seara). Am vreo 40 de pag., cu multe gauri. Si o carte groasa despre "Deutsch Wortbildung".
Plus referatul la integrare. Ce-i drept, e scris, dar trebuie tradus, reformulat, completat. Pe duminica. Ora 25:59 : ) (as vrea sa rad dar nu prea merge).

Ma gandesc la festivitatea de premiere dintr-a 12-a. Un moment ciudat. Nu stiu ce s-a intamplat. S-a tinut in sala festiva, cu conducerea si profii in fata, cu parintii copiilor de bani gata in spate. Dirigintii au strigat premiantii. S-au dus in fata, s-au intors. Apoi mentiunile. Numele meu. M-am ridicat si m-am indreptat spre mesele profilor. Cateva secunde de liniste deplina, o sala incremenita si am ajuns. Nu s-a asteptat nimeni sa ma ridic. Nu trebuia?! Mi-l amintesc pe director*, un om bland, pasionat de mamuti si uneori incliant spre a da sfaturi. Nu mai stiu ce mi-a urat, dar a fost din suflet. Imi amintesc tonul usor grav si caldura din voce. Mi-a strans mana. Dir. adjunct mi s-a parut deplasat, probabil era la fel de surprins ca toti cei prezenti. Dirigintele - nu-mi mai amintesc daca mi-a spus ceva. Un minut sau doua. Clipa mea.

* am o problema cu salutatul, nu e rea vointa, nici uitare, doar ca nu pot

sâmbătă, 3 mai 2008

Somnorici (2)


vineri, 2 mai 2008