miercuri, 24 septembrie 2008

Marketing varianta CocaCola

Ieri. Cola. Buna. N-am mai baut de mult.

marți, 23 septembrie 2008

Real. La pelicula.

Daca l-as fi vazut alaltaieri. Sau macar ieri dimineata. N-a avut efecte speciale, povesti nemaiauzite. Doar ceva mare. Viu. Un Zidane care vorbea spaniola . Un prof care-a predat 1 an in Spania. Si s-a intors altul ...
De ce n-am tacut? Mergeam, trecea ziua, faceam rost de manuale. Poate azi era mai bine. Ce daca era numai pt 1 an? Aveam de unde veni, salariul se mareste de la 1 oct., erau putine ore, fara naveta. Oricum sunt un pachet de nervi, macar aveam motiv sa urlu (si-mi facea bine). Si poate ca pana la urma ar fi iesit (as fi facut) ceva. Nu sunt singura careia i-a fost greu, atatia (atatea) au mers mai departe.
Am avut o a doua sansa, a treia* nu cred ca mai exista.


* 24 septembrie 2008

Blog de prof

la final. Mi-a dus (tot) mama cererea la inspectorat.

luni, 22 septembrie 2008

Un plan perfect

Trebuia sa predau un an, in timpul asta sa ma inscriu la master, in vacanta de vara sa plec la mare cu biletul de la scoala, iar in semestrul 3 sa plec cu bursa in strainatate. Am pierdut vara: nu m-am inscris la master, n-am fost la titularizare. In toamna am dat concursul de suplinitor si mi-am depus dosarul pt master. Le-am luat pe amandoua.
Scoala mea, la 5' de casa, ore putine, libertate, profesori draguti. Daca taceam, poate-mi trecea pana maine, poate saptamana viitoare era altfel, poate ... Oricum s-a inteles altceva. Nici eu nu stiu ce trebuia sa se inteleaga.

Pareri de rau, povesti despre elevi si profesori la tot pasul

Real. La pelicula.

Sa va explic

Acum nu mi se mai pare asa. Banii (daca primesc ceva) am sa-i las ca sponsorizare (pt hartie). Nu 6 D-ul e de vina. Nici mama (saraca). Eu am vrut sa predau. Incepusem sa cred ca va fi usor. Ma gandeam ca sunt tanara. Visam c-or sa ma placa. Chiar si dupa orele (daca alea au fost ore ...) de saptamana trecuta inca mai credeam ca o sa reusesc. Toata porcaria asta cu buna ziua mi s-a urcat la cap. Poate mai cred si acum.
Suna. Directoarea. Nu pot si de data asta a inteles.

Am fost acolo la 8. Nu m-am gandit la nimic. Se pare ca nu am nicio ora azi. Bibliotecara a vorbit atat de frumos. Nu ma asteptam sa fie asa draguta.
Suna, numarul mi se pare atat de cunoscut. Mi-a dat clasele. Si engleza (printre altele si la 6 D). Si la I - IV. Nu vreau si nu pot, mi-e groaza sa intru la clasa. Nu pot sa fac planuri de lectie.
Adi e prof de sport.

Ce urmeaza? Nu stiu, dar am reusit sa ma ridic din pat.
"Daca nu stii in ce port vrei sa ajungi, nici un vant nu este favorabil." (Seneca)

duminică, 21 septembrie 2008

Microcerc - impresii

1. Cativa vorbeau germana. Mi s-a parut atat de caraghios si ne la locul lui. Parc-ar fi fost niste copii care nu vor sa inteleaga si restul, care se dau mari cu ceea ce stiu si vor sa atraga atentia. Oamenii vroiau de fapt sa mai exerseze limba (desi ordinea cuvintelor parea cea din romana). O incercare trista. Ce vorbim noi aici e alta limba.
2. Nimeni nu se plangea. Eu as fi facut-o.
3. Problema mea a avut efectul "toti ochii la mine". Cred ca se gandeau: Ce draguta! Si glumeata pe deasupra! A ramas ca vorbim la urma si m-a prezentat in incercarea de a ma impaca. M-a scapat si de cele 4 ore de la sc. 5 si m-a trimis acasa cu un mai incearca. N-am indraznit sa mai spun nimic. Cred ca ar fi rabufnit. Cine si-ar fi putut dori mai mult? M-am impacat cu ideea.
4. S-au stabilit intalniri. Ce-o sa se-ntample? Asistam la ore?

vineri, 19 septembrie 2008

Microcerc

Microcercu' lu' dracu'! Mai am un pic si explodez. Partea buna e ca s-ar putea sa participe si inspectoarea.

joi, 18 septembrie 2008

23 h

Ce-am facut restul zilei? Dimineata (pana la 3, respectiv 2) au curs toate apele de pe mine. Dupa prima ora am plans (cu intreruperi) pana la 2 noaptea (n-am putut sa adorm). Ieri am avut ochii rosii doar pana pe la 9 (incl. la The devil wears Prada). Restul de ore pana la 2 noaptea am injurat (in gand). Continui sa injur.

Numai de-a dracului vreau sa renunt. Acum v-ati trezit sa-mi spuneti ca sunt rai?! Nici macar nu sunt rai, au doar nevoie de atentie, de calm - daca ei tipa, eu urlu (stiu ca e gresti dar asta fac) - si de cineva care stie ce face - normal ca mi-au aratat tot ce stiu (6 D) daca i-am intrebat ce-au facut pana acum (la 5 A am formulat intrebari mai putin vagi: ce culori, adjective si nume de animale stiu). Ca daca nu-mi place pot sa renunt, ce mare lucru. Poftim???
De ce mai stau pe ganduri? Ambitie, mandrie, orgoliu. Imaginea profului in filmele americane (vezi Antonio Banderas in Take the lead, Michelle Pfeifer in Dangerous minds etc.). Mila (de ei pt ca in loc sa le dau o sansa, le dau si eu o palma - cred c-am sa renunt la palma in acuarela si la bomboane - si de directoare si de profa care va veni dupa mine pt ca daca au scapat de-o Frau vor incerca sa scape si de-a doua). Naivitate (daca-mi iau si eu manualul si vin cu un plan bun, cu Arbeitsblätter si activitati clar definite, poate stau cuminti si facem ceva). Ar mai fi si intalnirea cu inspectoarea de specialitate: ori n-o intereseaza si atunci ma consum degeaba, ori insista, ori iese urat (ma sperie). Numarul mic de ore, salariul si biletul la mare. Biblioteca.

La cald (scris ieri, republicat)

De ce insistati? Nu pot sa inteleg. Nici nu vreau.
Femeia de serviciu m-a luat si azi in primire. O femeie solida, draguta, vorbareata. Da' se poate sa veniti la noi si sa stati pe holuri? Sa va explic ... Mi-a spus cum deschid cancelaria si m-a luat cu ea. N-am opus rezistenta. Cancelaria e langa 6D si tocmai s-a sunat de iesire. Guten Tag, Frau. Frau ... Ne mai tineti minte ... (ultimul fiind Alex) Cand mai facem germana? Ce-o sa plang daca nu mai facem (sau asa ceva) ... si cate si mai cate. Impart raspunsuri, n-am minte nici cat ei.
Cele 10' in cancelarie (de fapt cabinetul unei invatatoare) mi s-au parut o vesnicie. Sa nu ne spuneti doamnei diriginte (ea a hotarat sa nu stam in cancelaria saracacioasa si rece), va rugăăăm (si radeau). Nu va spun.
A venit, asa cum mi-a promis: intra cu mine la ora. Multe pe cap, conflicte, bine platit cu rau. A fost simpatica. A inceput tot la 23, intr-o scoala de cartier, pe vremea cand ordinea inca se mai facea cu bataie. Si-a cautat un protector "ca sa se ajute pe ea": proful de fizica si cel de sport (pe cel de sport il alesele si fiica d-nei C.). N-a fost liniste de la inceput dar s-a simtit o schimbare.

5 A. Mai putini dar multi baieti. M-a prezentat si i-a pus la punct (5' de pregatire: pana se aseaza, se linistesc, isi scot toate cele, isi aseaza ghiozdanele) ... si m-a lasat singura cu ei.
Ce-a urmat? Linistea n-a tinut mult si nici ssst! ca ne spune la directoare n-a ajutat. Au scris la tabla culorile, cateva adjective si cateva nume de animale (n-am idee ce fac, ce sa le cer, cum sa-i organizez si n-am nici azi manual). Unul nu cred ca stia sa scrie literele. Altii n-au copiat de pe tabla (unii nu inteleg ce-i scris iar eu nu scriu nici ordonat nici citet, cu literele de mana e durere si nici germana nu mai stiu). Altii n-au scris traducera cuvintelor. Vorbesc toti odata. Nu stau in banci, se haraie, rad. Fetita din ultima banca - nu stiu daca facuse pe ea sau ala era mirosul ei obisnuit - nu vrea sa vorbeasca (i-am rugat sa spuna cum ii cheama si s-a ascuns sub banca - si ieri am patit la fel). Si aici mi-au spus ca ei nu stiu germana, ca trebuie sa le dau peste maini (dincolo aveam si alte variante: sa-i trag de urechi sau sa le dau o palma). E ceva de groaza.
S-a sunat (n-am terminat mein Steckbrief) si nu stiu cum sa ies mai repede din clasa, de auf Wiedersehn (s-a ridicat rozalia din prima banca) am uitat cu totul. Un buna ziua m-a lovit in drumul meu spre poarta scolii. Mi se pare atat de ciudat, mi-e greu sa cred ca mie mi-au spus. Ma simt mica (desi am peste 1,70). Am mainile pline de creta.

miercuri, 17 septembrie 2008

Inca o ora

Ziua (ora) de ieri a fost crash course in arta predarii. Mai am atatea de invatat pana la a fi "profa de germana" ...
Am schimbat ceva la planul de lectie desi nu m-astept sa se intample ceva, mi-am scos cateva carti ca sa le citesc o poveste, poate asculta si astept sa se faca ora 2.

marți, 16 septembrie 2008

I love you

Una dintre regulile nescrise ale acestui blog este fara fraze in engleza in postari si o incalc, voit, a doua oara.
A trecut ora. Si ce ora! Nici nu stiu daca sa rad sau sa plang. Imi curg lacrimile si zambesc. Poate mi s-a parut sau poate te-ai uitat intr-adevar spre mine. Poate pt ca vorbeam atat de tare. Racneam in telefon asa cum am facut-o aproape 50 min. Acum tipi tu. Injuri. Acelasi si atat de diferit de cel din masina. Cel care inca mai poarta ceas. La stanga.
Ii vad si acum, ii aud si nu-mi vine sa cred ca mi s-a intamplat mie. Ca in filme. Comic. Asa cum povestea fiica d-nei C. la curs. Si eu le-am facut jocul: am tipat mai tare ca ei cand ar fi trebuit sa tac sau macar sa nu mai urlu. M-am mai oprit si atunci striga cate unul sa faca liniste dar nu mi-a picat fisa. Tinea cateva secunde.
Stiu ca m-am uitat la un moment dat pe planul meu de lectie. Ce gluma proasta! O secunda m-am gandit sa plec, oricum nu mai conta. Ce pot spune dupa "ora" asta este ca stiau ceva germana (partea cu "nu stiu nimic" a cazut din start). Nu prea mergea cu scrisul iar la pronuntie mai scartaia, dar aveau vocabular, stiau sa salute + cateva fraze simple - le citise si Die Bremer Stadtmusikanten. Acum, cand scriu (e 9 fara 1/4), vad si mai clar ca aveau nevoie de atentie. Jumatate din clasa era in picioare, vroiau sa raspunda, sa vorbeasca - ce primire am avut? Doamne ... - si sa scrie la tabla (prostii), sa stie cum se spune la una si la alta, sa citeasca. Restul clasei nici nu se mai vedea. Clasa d-nei B. Ironic, nu-i asa?
Am reusit sa-i impart in grupe (dupa inca o lectie data de Alex Manea - asta daca asa il cheama - despre cum ii pun profii se lucreze in grupe ca sa stea cuminti) si am avut alte cateva secunde de liniste. Pana la partea cu cititul. Si a mai spus fiecare cum il/ o cheama.
Daca ma enerveaza ceva, e angajatorul care imi scoate ochii pt postul pe care a binevoit sa mi-l dea, care incepe sa-mi explice ce sansa mi s-a oferit si cum nu voi gasi ceva mai bun! Pot sa aleg, sa stiti. Si aleg sa plec. Chiar daca le dau satisfactie (si o sa urmeze multe nopti nedormite si multi daca ...). Sunt convinsa ca se poate lucra cu ei dar nu sunt eu cea care o va face.
Merg si maine, am la o clasa de a V-a. Cu acelasi plan de lectie (nu vad ce sens ar mai avea sa fac altul). Saptamana viitoare am hotarat sa le dau "o palma" (amprenta palmei cu acuarela sau doar conturul ei) si sa le duc bomboane (sa ramana cu un gust dulce de pe urma mea).
Cu cealalta scoala nici nu ma mai enervez. 4 ore prapadite, cate una in fiecare zi: doua de la 7 dimineata, una la pranz (azi la 2 iar la 3 ar trebui sa fiu aici) si una seara, la 5. Vinerea.
Mai trebuie sa vorbesc (sau sa vorbeasca mama, cum a facut-o azi la scoala din Liceenii) la inspectorat.
Multumesc pt ca ai stat acasa, chiar daca nu are nicio legatura cu mine.

PS: imi pare rau ca am vorbit cu directoarea, ii va spune dirigintei etc.

Inainte de prima ora

Cand s-a facut 12? Am un plan, cateva idei de activitati, un Steckbrief, zodii. Mi se pare ca nu sunt suficiente materiale pt a umple o ora. Oare stiu ceva (nu - asa mi-au spus, asa era si inca mai e)? Daca nu, incep cu Grußformeln. Scrise, rostite, repetate. äsndklnhaighäiqwnslakgrhnqwö : )

luni, 15 septembrie 2008

I am happy

N-aveam de gand sa scriu astazi dar daca tot sunt singura, hai. Am sa incep cu bucuria d-nei B., fosta mea profesoara de geografie, atat de mare incat am strans-o in brate. Am descoperit un om atat de cald si de bland, a plans in prima zi de gradinita - e bunica - si a scos-o directoarea afara. Si dl. P., profesorul de sport, impunator si bland. Si atatia altii.
Prima zi de scoala a adus-o vantul rece care gonea norii peste padurea inca verde. Am ajuns la 9 si un pic, incepuse deja serbarea. Asteptam sa coboare bunicu', asa cum venea in fiecare an la festivitatea de deschidere. M-am intalnit cu el dupa, venise la piata.
Ii multumesc bunicii pt urari, pt ca mi-a facut si anul asta tort. Sa fiu vesela. Si sa ma bucur de ce am.
Aproape toate framantarile legate de ore, clase, ce, cine, unde, cum s-au risipit. Am clase mari, a V-a, a VI-a si a VII-a, prima ora o tin maine.
Nu stiu daca mai am ceva de spus. Astept sa vina acasa.
Succes in noul an scolar!, asa ne salutam noi, cadrele didactice. : )
Fişe (foi de lucru).

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Sambata e zi de scuturat

ai am ... happi, ...
ai am ... fanni, ...
ai am ... ameising, ...
ai am ... different, ...

Ai am uat ai am!


(Iker Casillas intr-o campanie pt Reebok)

pt tricourile care ori sunt roz sau mov, ori au maneca de alta culoare. pt felul in care scuturi. pt ca te plac copiii. pt ca stii cum sa te porti. pt ca le raspunzi la salut, in gluma (noroc).
pt usurinta cu care conduci.
pt ceea ce esti.

vineri, 5 septembrie 2008

Rezumatul ultimei saptamani

Vineri am fost la fosta mea scoala. Am 6 (pe lista erau 7) ore. Dragute, poate chiar prea dragute. Activitatea (ce activitate?) mi-o fac la scoala la care am cele mai multe ore.

Luni dimineata m-am prezentat la scoala 5. Secretara, ca din Ani de liceu (si scoala e din aceeasi "epoca"), mi-a spus mirata ca nu stie sa fie vreo ora dar ca mergem la domnul director. Sa astepte! si-am iesit. Sper sa nu fie! N-au anuntat nicio ora etc. Un om imposibil si nu cred ca exagerez.

M-am dus la inspectorat. Un telefon, insistente. N-ar vrea la sat (desi poate-ar fi fost mai bine), ar fi ceva la un liceu dar numai pana-n aprilie, deocamdata merg la scoala mea si se rezolva. Pe scurt, n-am rezolvat nimic. Incep sa cred c-am facut o greseala.

Cum am ajuns eu aici? Daca e asa de fain in invatamant de ce nu au cadre didactice?

Marti era consiliu, n-am fost.
Mi-am facut aparita miercuri. Activitate in scoala pana-n 15. Ce caut eu in cancelarie? Ce sa vorbesc si cu cine? Cum vorbesc cu fostii profi pe care nu i-am salutat? Locul meu sigur nu e aici! Si-apoi Ale (o fetita vorbareata - nu-mi plac copiii - careia n-am putut decat sa-i zambesc - nu stiu si nu pot sa vorbesc): cati ani ai? - 22 - a stat ea si s-a gandit: inseamna ca esti mai mare decat mine (ea are 5). Are rost sa mai spun ceva? De femeia care vroia sa invete germana si care nu stiu de ce au considerat ca trebuie sa ma caute pe mine, am scapat. N-a mai sunat, probabil a gasit pe cineva la liceu.

Nu mai vreau! Prima zi de lucru se termina cu lacrimi. N-ar fi prima oara.

Nu stiu de ce incerc sa le mai explic. Le e imposibil sa-nteleaga. Nu e vorba de ore. Oamenii sunt problema mea. Nu pot sa intru in vorba cu cineva. Nu am nimic de spus. Nu vad rostul. Stiu sa-mi fac treaba (iar daca nu stiu invat) dar nu pot sa comunic, relationez, socializez, sa apartin unui grup. Poate imi impun eu, asa cum Ela vrea sa creada, iar limitele sunt intr-adevar numai in mintea mea, poate are dreptate tata si nu ma cunosc, ma subapreciez (cum spun toti) sau poate nu ma cunoasteti. Nu mai vreau!

Ieri m-am trezit la 10, n-am mai mers, fie ce-o fi. Mi-a prins bine pauza dar tot n-am raspunsuri. As vrea sa renunt dar atunci n-o sa stiu daca pot preda sau nu. Singura.

Azi m-am trezit devreme desi as mai fi dormit (cel putin n-am adormit la Cerb ca acum 3 ani). Cancelaria e destul de goala. Se impart deja manualele, invatatoarele au listele cu copiii. Nu stiu ce clase am sau ce predau, nu stiu ce ar trebui sa fac, mi-au spus doar ca trebuie sa semnez condica in fiecare zi (adica sa merg la scoala). Normal ar fi sa merg la scoala cu cele mai multe ore dar cum ele nu exista sunt a nimanui. Nimic nou. Am plecat dupa nici 1/2 h.

luni, 1 septembrie 2008

Sc. 5

Raman vecina lu' vecinu'.

Am fost la sc. 5. Emotionata. Am intrat la secretariat: o doamna micuta, grasuta, draguta m-a luat in primire si mi-a spus ca nu stie nimic de nicio ora dar mergem la dl. director. S-astepte! si am iesit (nici nu stiu de ce intrasem). Am asteptat pe holul in care se faceau finisaje, cu ochii la planificarea scrisa cu creionul pe perete, rugandu-ma sa scap de-acolo. A iesit omul cu care vorbea, a primit o tipa care a venit dupa mine si in cele din urma am intrat. Cum ma cheama etc., interogatoriu in toata regula, si-a notat totul, un om imposibil. Ei n-au anuntat nicio ora. M-a trimis la inspectorat. Cel putin am scapat.

N-am curajul sa intru, stau la usa, imi fac curaj, intru. Norocul meu ca se facuse 10, altfel ma dadea si aici afara. A sunat, a insistat, eu incercam sa-i spun ca-mi ajung si cele 7 ore, ca sunt dispusa sa renunt si la ele, ca nu mai vreau ... Ar mai fi cateva ore la liceu dar numai pana in aprilie, pana una-alta merg la sc. 2 si ma suna ea.

Repetitii.