sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Mihăiţă

De ce mi-e frică? De bătrâneţe. Şi că am să-mi dau seama că a trecut viaţa pe lângă mine. Şi am doar una. Uneori primesc şi a doua şansă. Sau a treia. Dar tot o singută viaţă rămâne. Am stat cu mama dimineaţă. Bunica. Nu cred că mai există ceva. Poate doar reciclare.

Îmi amintesc că mă sâcâia că-mi ia câinele (?) cand trecea pe stradă. Parcă-l văd, prin gard: păr negru, o faţă drăguţă, copil. Şi la şcoală. La cercul de desen. Îmi pare rău că am dat acuarelele.

Mai târziu: am găsit asta : )