luni, 15 martie 2010

doc

Ruşine, neruşine, m-am hotărât, merg. Tren la 11, adidaşi, geaca ta, fular. Soare, ghioceii din jurul nucului, gradinile care se întind până la terasamentul de cale ferată.
Legături perfecte, la 12 eram acolo. Acelaşi miros, dar mai puţin penetrant. Angi, a născut?, n-a născut?, nu-mi dau seama, mai spun vreo prostie. F. multă lume, prea multă pt un singur om. Nu mă potrivesc în peisaj.
Oare cum o fi? O tipă slăbuţă, o hăinuţă neagră, scurtă, aparent nimic: băieţel şi fetiţă.
Şi eu. La fel de blând, mi-a arătat, mi-a răspuns la întrebări, dar mă simt în plus, în neregulă. Poate e doar în mintea mea. Faci cum spune el ...

15 şi încă mai e lume, tot vin, nu-mi mai vine rândul, 16 fără un sfert, a trecut de câteva ori, mult prea tânăr, încă vreo 4, stau în picioare, iese, încuie, : ). În traducere:
- aaaa, tu! ce faci? cum eşti? [mai mult din priviri]
- nu e bine
- de ce? hai înăuntru [deschide]
Ne vedem peste 3 luni.

Ninge cu fulgi cât fulgii de găină. 1/2 h la şcoală cu Fr. C., trenul de 6 şi brânza cu mucegai. (pun şi-o poza)

Crema n-a ieşit - mă întreb cât mă mai suportă pt că sunt insuportabilă, ştiu că-i fac rău, că le fac rău tuturor, ce-mi trebuie? - blatul e perfect. (poză)

Niciun comentariu: