vineri, 13 august 2010

Mă urc pe pereţi

de la prima oră - am răsfoit ieri blogul lui Cris: în unele postări m-am regăsit, altele mi-au dat de gândit; mi-a plăcut - aşa că îmi continui lectura: Jeff Keller, Attitude is Everything.

Primul telefon a fost după prânz. Adecco, un tip, alt post (asistent manager), tot temporar (8 luni). Părcă mă văd: n-am cu ce să mă îmbrac, stingheră, nu mă fac înţeleasă, nu mă descurc. Am refuzat. Păi ce-am citit eu până acum? Că dacă îmi repet că nu pot şi nu sunt bună, nu voi fi.

Al doilea telefon a fost spre ora 16. Stabilus. Hai că-i bine. Interviu luni la 16.30.

Se schimbă vremea, vânt, fulgere, stropi de ploaie, am nimerit între curse. Nu vine nimic timp de vreo 15 min. Apare, îngrămădeală, am biletul în mână şi ochii la uşa autobuzului. Au coborât, dau să urc şi simt ceva în palmă: cineva îmi îndeasă un bilet : ).

Real, mă adun greu, caşcaval aproape adevărat.

M-am întors cu autobuzul. Mi-a fost dor. Dor de 10 ani.

Niciun comentariu: