sâmbătă, 21 mai 2011

el ultimo partido de la temporada

n-aveam de gând să mă uit. prea multe goluri în ultimul timp. prea mult Cristiano Ronaldo. de când cu twitter şi cu evenimentele postate pe pagina de facebook am făcut o obsesie pentru el. culmea e că nu îmi place tipul. joacă bine, dar dorinţa (nu găsesc alt cuvânt) de a înscrie mi se pare înfricoşătoare. la fel şi rivalitatea cu Leo Messi, chiar dacă el o neagă.
acum am revenit la Casillas, omul care a schimbat vara lui 2008, aşa cum a făcut-o şi Turcia în duelul cămăşilor albe (Fatih Terim şi Jürgen Klinsmann) şi înaintea ei Portugalia, în 2006 (prin Ricardo, omul care a eliminat Anglia).

primul cred că a fost cel contra Barcelonei pentru Copa del Rey. era destul de clar că Real Madrid nu va câştiga şi mi-era milă de ei. dar în poarta Barçei nu a stat Valdes şi cred că a contat, cel puţin pentru moralul jucătorilor. Real Madrid a câştigat cu un gol în reprizele suplimentare. alte întâlniri, scandaluri, Mourinho, omul care m-a fascinat prin voinţa sa, omul despre care se scrie că a renunţat la cariera de jucător ştiind că nu va fi niciodată suficient de bun şi a hotărât să devină antrenor, unul dintre cei mai buni la ora actuală, s-a transformat în ţesător de intrigi. sau poate nu, poate avea dreptate, reluările erau de partea lui. în schimb Guardiola rămâne un tip simpatic la conferinţele de presă. mi-ar plăcea să se înţeleagă, dar unele lucruri vor rămâne doar vise.

am văzut atâtea. ultimul din vara asta. tot la ruşi. ruşii mei.
retragerea lui Dudek. în print screen-urile mele (no copyright infringement intended) nu l-am prins ieşind pentru ultima dată prin tunel, la începutul celei de-a doua reprize. nu l-am prins trecând prin tunelul de colegi, felicitat, îmbrăţişat. nu l-am prins nici pe bancă, în timp ce făcea cu mână zâmbitor. dar l-am văzut, poate şi voi.
nu l-am prins nici pe Cristiano, ofticat, aşa cum îl cunoaşte lumea, cu toate că a fost, într-adevăr, tras de tricou. şi nici pe Mou zâmbind, bucurându-se pentru puştiul care a intrat pe teren şi a pus capac meciului. şi nici îmbrăţişarea pe care Cristiano a primit-o de la Joselu. un mulţumesc pentru pasa de gol, pentru şansa de afirmare.

fotbalul de club îşi ia vacanţă. în curând şi eu.

Niciun comentariu: