luni, 27 iunie 2011

Mi-e teamă

- că nu fac faţă: obosesc (prea mult stat în picioare, umblat), nu înţeleg (ce vor să comande), scap, sparg (farfuriile pline sau goale)
- că nu am haine/fier de călcat
- că nu am timp liber (8-10 ore pe zi, 7/7)
- că nu vor vorbi cu mine (ceilalţi ospătari)
- că nu vor înţelege ce spun (clienţii)

- c[ am f[cut o ]ncurc[tur[ cu traducerile

(Update, 13 august. Atâtea griji pentru nimic! A rămas c-ar fi mai bine în Germania; tipul n-a mai sunat, prin iulie a sunat soţia: Germania a picat, dar ar mai fi Grecia. Nu, mulţumesc, nu vreau să vă încurc. Pe-atunci aşteptam un răspuns de la cei-la-care-n-am-aplicat-niciodată, parcă pe SAP; n-a mai venit. Peste un timp au revenit cu un alt post: alt test, alte telefoane - fără semnal pe munte.)

Despre licenţă. On demand :)

Nu ştiu dacă este la fel la toate facultăţile (eu am terminat Litere), dar cel mai bine e să nu ştiţi : ). Serios. Nu vă gândiţi că din comisie face parte x, că y a luat nu-ştiu-ce notă, că z a spus ... Ascultaţi (dacă vreţi) comentariile celor care ies, dar nu le credeţi, nu uitaţi că voi nu sunteţi ei.

Bineînţeles, e bine să ştiţi ce vreţi să spuneţi. Dar nu pe dinafară. Şi aici intervine prezentarea, de obicei în PowerPoint. Probabil vi s-a spus de n ori: o prezentare înseamnă câteva slide-uri cu cuvintele cheie sau 2-3 propoziţii scurte pe care le dezvoltaţi. Nu scrieţi romane, nu citiţi de pe slide-uri. E greu de urmărit, plictisitor, nu vă va aduce puncte în plus, probabil nici satisfacţie. Caut un exemplu (tocmai am constatat că am avut şi probabil încă mai am cea mai tâmpită tunsoare din toată universitatea, o dovadă în plus că nu contează atât de mult cum arăţi, ci ce ştii, poţi şi vrei să înveţi să faci : ) şi-l încarc, sper să vă ajute să vă faceţi o idee.
Găsit! Începe cu slide-ul albastru. Ideal e să nu aveţi fundal (prea) colorat, s-ar putea să nu se vadă textul. Iar o imagine valorează de multe ori cât o mie de cuvinte.

Photobucket

Încercaţi să vă uitaţi la profi chiar dacă vedeţi prin ei, până şi cei mai "fioroşi" vă vor zâmbi.

E perfect normal să aveţi emoţii, să vă înroşiţi, să răguşiţi (nu strică o sticlă cu apă), să uitaţi ce vreţi să spuneţi (cu o prezentare în spate, treceţi repede peste). Aveam cămaşa încheiată aiurea, mi-a şi spus Paula (?) pe hol, dar eu nuuuuuu!, ştiam că stă bine, am intrat, bună ziua-bună ziua, ce-ai făcut cu cămaşa?! M-am înroşit, m-am chinuit să o închei cum trebuie, n-am reuşit, mi-a spus las-o! Mi-au mai termurat mâinile până am băgat CD-ul pe care aveam prezentarea şi ... gata. Am vorbit : ).
Nu ştiu cât a durat susţinerea, poate 5 minute, poate mai puţin. Sau un pic mai mult? Nu prea contează, pentru că timpul trece altfel. Ştiţi voi, vacanţele trec repede, semestrul nu prea, iar cursul cu nu-ştiu-care nuuuuuu seeeee maaaaaaaaaiiiiiiii teeeeeeeermiiiiiiiiiiiinăăă!
Baftă! Şi nu luaţi totul atât de serios : )

Back to Nokia

sâmbătă, 25 iunie 2011

Rău... de mare ;). Greece, here I come. Dacă nu, CGS, my love :)

vineri, 24 iunie 2011

up

Oferta perfectă pt Grecia, 4 pagini dintr-un foc, maraton Hospice.
Multe lucruri de terminat. No more lists.

miercuri, 22 iunie 2011

Cea mai lungă zi din an. A lot, a lot :)
[poze]

marți, 21 iunie 2011

Prima zi de vară

Google (it).

sâmbătă, 18 iunie 2011

Pepe

Pepe. Nu sunt fan, dar a fost ok. Night walk.

luni, 13 iunie 2011

ieri

vineri, 10 iunie 2011

back home

mă simt de parc-aş fi fost plecată o veşnicie :)

marți, 7 iunie 2011

woooohoooooooooo!!!!!!!!!!!!!17

Ia-ţi viata in maini daca vrei ceva.
Angajările se amână, dar au un alt post. Visez la Danemarca, U21, la Spania ca prof de engleză, la Grecia şi Cipru. germana, daca n-o amânam, mă ajuta la engleza.

duminică, 5 iunie 2011

turboweekend, now

Săptămâna trecută a început sâmbătă. O sâmbătă lungă.
Curs la 9, în F, cu o oprire în Real la prima ora; vreme de vară. Nimic la periodice, am prins autobuzul fără să fiu cu ochii pe ceas.
Iarbă verde cu farfurii de ciorbă, nu mi-a ars de poze.
L-au luat! De ce nu spun ce vor!? De ce nu vorbeşti! Spune ceva! Ţip, alerg, nu ştiu încotro, dar alerg, trebuie să-i prind din urmă. ... E acasă. Ce bine că e acasă.
Paranoică :p
A mai fost ceva, nu-mi aduc aminte ce.

Marţi. Una bucată pansament cu calciu greu de dat jos. Simt şiroaie reci până-n tălpi. Poate din cauza nopţilor nedormite.

Miercuri. Am sărit în faţa trenului. Nu aveam în plan :). Am avut un sentiment neplăcut de când am plecat de-acasă! Am pierdut autobzul. Şi m-am gândit. Şi m-am uitat. Nu venea. Nu se auzea. Iarbă înaltă, am urcat, am pus piciorul lângă şine, trenul. N-am întors capul, am zbughit-o peste şine, a durat până l-am auzit în spatele meu, am întors capul să-l văd trecând.
Încerc să nu mă gândesc.
Prima dată la noi? Nu, a treia. Şi totul pentru a-i confirma şefei de personal ceea ce i-am spus subalternei. Excelent. Şi apoi îmi fac o ofertă. Minunat! Poate la telefon!**
Am ocolit, am trecut iar calea ferată, de astă dată prin loc semanlizat cu bariere, am ajuns în şosea, a mai venit un om, a trecut un autobuz, a trecut al doilea, nu ne ia nimeni!
Câţiva km cu tirul.

Joi. Curs baby. Iar fără mama. Săptămâna trecută tot am mai spus ceva, acum nu pot să scot un cuvânt. Mult aşteptatul test psihologic. Să evităm "nu ştiu" şi alte asemenea? Da...
Trec pe lângă mama, mă gândesc doar la ploaia care începe, am sandale, îmi atrage cineva atenţia, ce bine că a venit mama.

Vineri. Am reuşit să termin, cred că e jale. Mare! Nu vreau să-mi bat joc. Mi-e groază de cele 150. Slumdog Millionaire.

Sâmbătă. American pancakes pentru tine. Altă săptămână.

Iar azi e deja mâine, mâine după-amiază e ultima strigare pt disertaţie. Am o noapte. Aş vrea să termin. Pot să termin.*

* Până la 14 am fost convinsă că termin. Aveam puterea să termin. N-am terminat. E 14, a trecut, încă mai am la un colţ. Vreau să termin până la sfârşitul săptămânii.
** Postul s-a amânat pe perioadă nedeterminată. Dar au altul. Iar interviu. Şi iar, telefonic. Şi apoi oferta. Şi încă mai spun că vreau. Şi timpul trece.