duminică, 5 iunie 2011

turboweekend, now

Săptămâna trecută a început sâmbătă. O sâmbătă lungă.
Curs la 9, în F, cu o oprire în Real la prima ora; vreme de vară. Nimic la periodice, am prins autobuzul fără să fiu cu ochii pe ceas.
Iarbă verde cu farfurii de ciorbă, nu mi-a ars de poze.
L-au luat! De ce nu spun ce vor!? De ce nu vorbeşti! Spune ceva! Ţip, alerg, nu ştiu încotro, dar alerg, trebuie să-i prind din urmă. ... E acasă. Ce bine că e acasă.
Paranoică :p
A mai fost ceva, nu-mi aduc aminte ce.

Marţi. Una bucată pansament cu calciu greu de dat jos. Simt şiroaie reci până-n tălpi. Poate din cauza nopţilor nedormite.

Miercuri. Am sărit în faţa trenului. Nu aveam în plan :). Am avut un sentiment neplăcut de când am plecat de-acasă! Am pierdut autobzul. Şi m-am gândit. Şi m-am uitat. Nu venea. Nu se auzea. Iarbă înaltă, am urcat, am pus piciorul lângă şine, trenul. N-am întors capul, am zbughit-o peste şine, a durat până l-am auzit în spatele meu, am întors capul să-l văd trecând.
Încerc să nu mă gândesc.
Prima dată la noi? Nu, a treia. Şi totul pentru a-i confirma şefei de personal ceea ce i-am spus subalternei. Excelent. Şi apoi îmi fac o ofertă. Minunat! Poate la telefon!**
Am ocolit, am trecut iar calea ferată, de astă dată prin loc semanlizat cu bariere, am ajuns în şosea, a mai venit un om, a trecut un autobuz, a trecut al doilea, nu ne ia nimeni!
Câţiva km cu tirul.

Joi. Curs baby. Iar fără mama. Săptămâna trecută tot am mai spus ceva, acum nu pot să scot un cuvânt. Mult aşteptatul test psihologic. Să evităm "nu ştiu" şi alte asemenea? Da...
Trec pe lângă mama, mă gândesc doar la ploaia care începe, am sandale, îmi atrage cineva atenţia, ce bine că a venit mama.

Vineri. Am reuşit să termin, cred că e jale. Mare! Nu vreau să-mi bat joc. Mi-e groază de cele 150. Slumdog Millionaire.

Sâmbătă. American pancakes pentru tine. Altă săptămână.

Iar azi e deja mâine, mâine după-amiază e ultima strigare pt disertaţie. Am o noapte. Aş vrea să termin. Pot să termin.*

* Până la 14 am fost convinsă că termin. Aveam puterea să termin. N-am terminat. E 14, a trecut, încă mai am la un colţ. Vreau să termin până la sfârşitul săptămânii.
** Postul s-a amânat pe perioadă nedeterminată. Dar au altul. Iar interviu. Şi iar, telefonic. Şi apoi oferta. Şi încă mai spun că vreau. Şi timpul trece.

Niciun comentariu: