sâmbătă, 30 iulie 2011

tabără. la corturi

acasă pentru o noapte.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Ana

Dau concertul celor de la Zdob şi Zdub pe o săptămână la cort. E ciudat să te ia cineva aşa, fără cort, fără încălţăminte, fără să te cunoască. Şi încă atât de bucuroşi.
Dau tristeţea pe zâmbete, pe viaţă. RIP Amy Winehouse.

miercuri, 20 iulie 2011

de Sfântul Ilie
...
plouă.

Fulgeră.

merge
un
Alejandro Sanz

marți, 19 iulie 2011

Maraton

Mi-a intrat în cap să mă apuc de alergat. Aveam de gând să încep luni ... e deja marţi şi am tălpile praf de la balerini. A plouat în fiecare după-amiază - mă bucur, zâmbesc şi mă gândesc la mama: acum că e în concediu de duminică după-amiaza, plouă (cât timp sunt eu aici, nu va ploua :), aşa că e răcoare şi dimineaţa şi seara, vreme numai bună de alergat.

Deocamdată sunt în faza de documentare:
  • 10 motive pentru care ar tb să-i dau drumul (Am văzut săptămâna trecută, într-o seară, un tip care părea să alerge. Aş încerca să alerg dimineaţa: începuturile sunt destul de grele şi fără gură-cască.) Bonus: Australia (glumesc, mi-a trecut). Mă întreb ce ţări a mai văzut, dacă s-a distrat - cred că da - şi dacă e fericit: "the greatest thing you'll ever learn is just to love and be loved in return". La el m-am gândit când am văzut Moulin rouge.
  • 5k = puţin peste 3 mile = 5 km (să alerg eu 1k şi mai vorbim)
  • Primii paşi. Tata avea dreptate, încep cu mers întins. Şi exerciţii de stretching. Şi ceva pentru întărirea musculaturii (flotară?!). Şi abia acum mă pot apuca de alergat, alternând fuga cu mersul. Bonus: ascultăţi corpul!
  • Şi-o pauză. Partea cu over and over again e o problemă. N-am luat-o în calcul. Urcatul scărilor sună bine. Role, tot îmi doream!?
  • to be continued.

1 nice person

Ora 9, test, greşesc data pe fiecare pagină, rezolv cel mai repede, cei de la masa mea mă privesc ciudat sau cel puţin aşa cred eu, aş vrea să le spun că nu sunt vreun geniu: am dat aceleaşi teste acum vreo lună, de ziua lui Casillas.

Soare, balerini roz, noua tunsoare, fac paşi pe marginea şoselei, o aştept pe tanti cu iaurtul şi bananele pentru mama. Unii claxonează, alţii doar se uită lung, un singur tip cu număr de străinătate îmi face semn dacă you need a ride?

Spitalul Militar e cufundat în linişte, cele 3 tipe - o bătrânică şi două femei atletice - stau în cameră, scoatem iaurturi şi banane, mama le împarte, pune o parte în frigider şi îmi dă şi mie, mă conduce prin curte.
Am căscat gura prin magazine, lucruri drăguţe la ModaLux, un tip mă întreabă ce vreau - ce chestie, un bărbat (tânăr) într-un magazin de confecţii de damă - încălţăminte ieftină din piele în altul, băieţii care cântă pe Republicii, reduceri la Kenvelo, străduţa care duce la facultate, secretara merge la toaletă, mă hotărăsc să o abordez, îmi primesc diploma, oficial sunt ca acum 2 ani: fără master.

duminică, 17 iulie 2011

M-am trezit buimacă, am visat urât. Apoi linişte. De ce atâta ură, invidie? Parcă nu eram aşa. Şi nici nu am de ce să fiu. Fără comparaţii.
Rufe de călcat, gogoşi, rufe de întins - atâţia oameni amărâţi, bolnavi, chinuiţi, puternici - rufe de călcat, gogoşi, peltea în borcane, mergem în staţie, mama.
Îmi vuieşte capul: Australia!? (I say to myself) what the fuck!?, încerc să reprim un I'm no good.
tvr2, Ma che ci faccio qui!, interrail.
Furtună. Ieri ne-a ocolit. Are dreptate mama, cât e ea aici nu plouă : )
Ce mi se pare extraordinar? He made friends with his past, sau cel puţin aşa pare (acum, cu un bebe, nimic nu mai contează) şi pentru asta n-a fost nevoie de vreo mutare la Bucureşti, izolare, fugă, din contră, îşi împărtăşeşte viaţa pe blog. Atunci eu de ce n-aş putea?

Mâine dimineaţă ar fi o zi numai bună pentru alergat...

Australia?!

As much as I envy you (it's more of a I-wish-you-had-noticed-me-thing, which comes down to I-act-stupid-around-certain-people temporary issues, as you've done nothing wrong and I'm an idiot for taking it all out on you), I'm really glad you have a happy life. And a kiddy. But come on, you were my age, took horse poop out in a bucket and hadn't travelled outside Romania, and now you're the fucking boss, brag about Australia, blog about how cool you are?! HER daddy mom owns the dealership and SHE is your wife. Does that ring any bells?! THEY made you rich and opened the world for you! Moron!

Cuvântul săptămânii: ură! Multă. Sper că a fost ultima picătură. E rău să fii rău.



(Mi-a plăcut la nebunie!)

sâmbătă, 16 iulie 2011

Little Miss Sunshine

Am stat cu telefonul în mână, cu numărul pe ecran, ultimul apel, n-a mai sunat nimeni de-atunci, l-am lăsat din mână, am ieşit din meniu, era 9 fără câteva minute, timp numai bun să anunţ că nu ajung, că nu am chef, că am obosit, că am aţipit, deşi m-am trezit la 6 fără 5, că buletinul meu e la altcineva de 2 săptămâni, că am fost de 4 ori la ei, că ... nu m-ar crede nimeni. Tata ar fi vrut să merg, ultima speranţă, n-am vrut.
Gata, mergem la coafeză, n-au sunat, bateria e pe ducă, oricum n-am buzunare, nu mai contează, l-am lăsat pe masă.
S-a jucat, m-a bucur, la primele şuviţe mi-a fost greu, scurt, foarte scurt, aş fi vrut şi mai scurt : ). Ciufulit.
Frigiderul. Bine că n-am mai mers, cine ştie ce mai ieşea.
Apus, mi-am recăpătat camera, un apel, la 11. Ar fi trebuit să sun!
Little Miss Sunshine. Citatele sunt pe net.

Mi-am propus să mă schimb. Am vorbit atât de urât în ultimul timp, ţip pentru că altfel n-am nicio şansă, pentru că nu mă pot apăra, pentru că altfel aş plânge.

vineri, 15 iulie 2011

The Full Monty

Cred că am mai scris, nu contează, mi-am amintit azi, o poveste despre curaj mai presus de orice. Şi haioasă pe de-asupra.

luni, 11 iulie 2011

jelousy, jelousy, jelousy!

Anul trecut i-am ascultat pe cei de la Bon Jovi in direct pe youtube. Sau? (De James Blunt stiu sigur, Sir Paul Mccartney, desi nu cred ca mai era in direct, U2 pe Rosebowl, dupa scoala 12 cred si parca Bon Jovi, ori inainte, ori dupa CGS.) Cu toate astea ... Sau poate tocmai pt ca i-am ascultat nu imi pare atat de rau cum am simtit ca-mi va parea la Scorpions. Ultimul turneu, nu aveam sa-i ascult niciodata pe viu si totusi : ).

duminică, 10 iulie 2011

rochita!
desculta prin iarba!

3 wise men,
bancuri,
am ras cu lacrimi.

rea
(de ce te agati de toate zdrentele?)
si
invidioasa
(pun pariu ca n-ai platit pt biletele la Bon Jovi);
acum as vrea sa take back everything I've said.

nu mai vreau sa ma plang
n-am de ce!

sâmbătă, 9 iulie 2011

mama,
am râs cu lacrimi
(Peneş curcanul)

luni, 4 iulie 2011

a ajuns brelocul de la Ciuc
prima saptamana de iulie

duminică, 3 iulie 2011

Living Darfur

Mi-e teama că am să privesc înapoi şi am să constat că toată viaţa mea a fost un mare "aş vrea, aş fi vrut, vroiam". Am prins ieri un interviu cu Ştefan Iordache, despre care, recunosc, nu ştiu prea multe. Ca de exemplu că a murit în 2008! (via wikipedia)
Un interviu despre viaţă, despre responsabilitatea pe care o implică un loc de muncă - dacă vrei să o accepţi/vezi - şi cred că teatrul este într-adevăr o profesie care implică responsabilitate, despre regrete (nu a avut copii, şi-ar fi dorit cinci fete : ), despre multe şi totuşi prea puţine.
Am să încerc să intru în AIESEC - Andreea - poate n-am să fac autostopul până la capătul Rusiei - tipul din Reghin - dar sigur am să văd lumea - tipul cu lumea la picioare - şi am să muncesc şi 10h/zi, 7 din 7 - Grecia/Germania.