miercuri, 24 august 2011

Puţin peste 8 şi am rezolvat tot ce aveam de rezolvat: întâlnirea şi programarea. Simt că zbor de bucurie. Uşurare.
- (Bună dimineaţa.)
- Ce faci?
- Acum am ajuns.
- Şi eu. [râde]
Destul de ciudat când nu strigă nimeni la tine, când nu-ţi spune nici că ai stat prea aproape de zebră (nu ştii?), nici că ai trântit uşa prea tare, nici că ai făcut sau n-ai făcut, când nu-ţi face nimeni program. Am simţit-o cu tanti cu pisicile, o simt acum. Şi e bine!
- O sută...
- O mie.
- O mie :)
Întrebări. Şi eu cred că încerca mai degrabă să se convingă pe sine.
- Zbor ... uşor.
- Mulţumesc ... eu plec mâine ...
Aţi fi vrut să vorbiţi, nu-i aşa? Dacă n-aţi spus nimic... V-aţi interesat doar de plecarea mea... Am avut impresia că a aşteptat. Sau poate nu a putut ieşi din spaţiul de parcare.
Regina Maria, nu mi-am dat seama că nu e nici 8 şi, oficial, nu a început programul.
Hornar, soare de dimineaţă.

It's a new generation. Ţăcănel şi fiul. Tot mai fumaţi?! Şi nici acum nu aveţi muzică!

Niciun comentariu: