joi, 29 decembrie 2011

Cuvântul înainte
Am început blogul cu gândul să am un colţ frumos. S-a transformat în colţul în care nu de puţine ori îmi urlu nemulţumirile.

AAAAaaaaAaaaaaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Mi s-a făcut dor de profesoara de română din liceu, de poezii, de cărţi citite şi discutate, lecturi obligatorii, de manuale cu texte ciudate şi cerinţe pe care nici autorii nu cred că le înţelegeau.
Cred că politica e o minciună gogonată, o opţiune (Oana), un mod de a ocupa un post închis Oamenilor. Cred că există un singur Dumnezeu, dacă există şi că nu este nimic din ceea ce ni se bagă pe gât. Mă fascinează islamismul; îi luceau ochii când vorbea, înfricoşător şi ademenitor în acelaş timp.
E ceaţă, ceaţă e şi în mintea mea, cred că a pornit centrala.
Mi-e ciudă pe tata, aş fi vrut să-i spun DA!, sunt supărată, vrei să ştii de ce?, să-i spun ce-am citit, să-l conving ... Degeaba. Am să fug, am să încerc; mă bucur că am am avut curajul să mă aşez lângă Dita, s-o întreb ce a mai făcut, să fiu eu cea care intră în vorbă cu cineva.
Mi-e ciudă pe mine, spulber vise, dorinţe, forme de exprimare. Fac rău şi nu mi se răspunde cu aceeaşi monedă.
Mi-e ciudă că nu ştiu să preţuiesc ce am, mi-e ciudă că sunt ca unchiu' G.; mi-am ales altă victimă, singura, bunicul şi-mi descarc frustrările pe el.
Mi-e ciudă că n-am ieşit din casă şi s-au scurs deja 7 minute din ziua de vineri.

Jumper
Alexandra, profa de desen. Copiii. N-aş avea curajul să păşesc din nou în clasă, la a cincea, dar mi-au plăcut borcanele pictate.
Postul de ghid, not this time
Tipul a jucat în Awake, celălalt în Billy Elliot.

Niciun comentariu: