miercuri, 19 septembrie 2012

Şi odată cu telefonul s-au risipit toate planurile mele de a reveni. Tot ce m-a determinat să plec mi-a revenit în faţa ochilor: hârţogăraie, semnături. N-aş vrea să mă mai întorc. Nici nu văd vreo portiţă.
Singurul lucru care mă îngrozeşte e imaginea lui Mustafa. Am avut aproape aceeaşi reacţie: lasst mich in Ruh'! Şi-atunci, is there something wrong with me sau aşa reacţionează oricine?

Niciun comentariu: