luni, 29 octombrie 2012

Dear John

Hai la noi, am făcut clătite. Mergi mâine la muncă! (Eşti 3, nu?)

Op. Manag. - Variety

costs of variety: production and distribution
might be overwhelming for the customer (you tell me!)

duminică, 28 octombrie 2012

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Despre...

de toate şi nimic. Dacă tot m-am gândit la domn doctor azi: suprarenalele.

vineri, 26 octombrie 2012

I've earned my first buck aka am terminat traducerea. Sf. Dumitru. Cursul de design.

miercuri, 24 octombrie 2012

Marius
Nu mai dau vina pe nimeni. Nici pe el, nici pe tine, nici pe mine. Maybe it just wasn't ment to be. Poate ar trebui să plecăm fiecare în treaba lui. Doar că mi-e groază ce s-ar întâmpla cu tine. (Imaginea unui bătrân schilodit de boli, slab, fără dinţi, fără minte.Şi-a băut-o în zile de singurătate). Şi mi-ar părea rău. Nu asta meritai! Şi noi am greşit! Cât despre celălalt bătrân. Nu mai contează. Plec la ciuperci.
DOAMNE, APĂRĂ-MĂ DE PRIETENI ŞI FAMILIE, CĂ DE DUŞMANI NU MI-E FRICĂ

marți, 23 octombrie 2012

back in business!

luni, 22 octombrie 2012

Eat, pray, love - India

Mi-am reluat lectura. Aş vrea să merg mâine la bursa locurilor de muncă. Oare ar veni cu mine? Sau: vreau oare să meargă cineva cu mine? Nu m-am spălat pe cap. Arăt ca naiba.

din seria "meditaţii"

stuck
in a moment
can't get out of it
(aveam exerciţii pregătite
but my mind went blank
şi am bâjbâit
low, low, low)

duminică, 21 octombrie 2012

Caut scuze ca Raul. Deşi n-ar tb. A fost alegerea mea să plec şi atunci ştiam exact de ce, chiar dacă nu puteam să explic. Nu vreau să-mi plângă nimeni de milă. Mi-e doar ciudă că nu fac ce vreau şi ce trebuie, acum că am timp. 
Nu sta pe gânduri, treci la treabă!

Operations Management Week 3 (Review)

OEE - overall effectiveness, ROIC - return of invested capital, line balancing

Course 2. Introduction to Genetics and Evolution

Prof. Noor has a great voice.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Sibiu

Sunt norocoasă!
Mă gândesc la voi, băieţi. Şi la noi, am lăsat atâţia ani să treacă.

vineri, 19 octombrie 2012

Mari. şi munţii

Şi gândul îmi zboară înapoi. Fiecare ar vrea să se întoarcă. Sau cel puţin să fugă de-aici. Să alerge. 
Stadionul nostru e acoperit de gazon. Merge şi verde, poate înlocui cărămiziului care te purta în jurul stadionului scăldat în razele soarelui. 
Copiii au terminat antrenamentul, un nene aleargă, deja a dat o tură. Noi am văzut apusul la cetate; cât de frumos e, a fost nevoie de stăini că să revedem locurile. Mâine plecăm la Sibiu.
Aş vrea să vorbesc cu nenea, să alergăm împreună.

miercuri, 17 octombrie 2012

guilt

E aiurea să merg doar eu. Nu mă simt bine. Sunt prea agitată. Încerc să fac pe plac. Mă simt stingheră - şi uite-aşa nu m-am spălat pe mâini înainte de masă...
Dar mi-ar plăcea să mergem şi pe Transfăgărăşan. 
Sâmbâtă Sibiu.
Ar fi cazul să fac şcoala de şoferi. Şi să mă întorc la lucru?!

luni, 15 octombrie 2012

1 lună

4 săptămâni. Pontatorul nu vroia să piuie la intrare. Cineva mi-a spus (curaj?) mişcă legitimaţia. Probabil Adi, primul meu coleg de serviciu, tipul cu cei mai tari adidaşi, tipul care-mi ţinea loc lângă el în bus şi vorbea tot drumul, tipul lângă care nu vroiam să stau tocmai pentru că vorbea cu mine. e un semn! Am trecut prin hala 1, colegii mei, am ieşit (oare atunci m-am întâlnit cu dl. Antal?) ca să merg la J (sau doar să-mi limpezesc gândurile? vineri n-am avut curajul, sfârşitul de săptămână a fost lung - ar fi fost şi dacă nu era ziua mea - mi-am spus că dacă nici luni n-am puterea să duc până la capăt...), Adi şi colegu' (în cele 3 săptămâni n-am reuşit să le învăţ numele sau le-am uitat între timp), mă provoacă să spun ceva, tac, I've made up my mind, merg la J, de-acolo nu mai există cale de întoarcere!
M-am despărţit de ei, am mers singură până la J, dimineaţă de toamnă cu cer senin, inspir adânc. 
Nu găsesc biroul, întreb un nene, înţeleg cu totul altceva, dau să ies şi-mi spune că pe stânga în hală, văd semnul, mare, urc, nu pune mâna pe bară!, funingine - normal, doar suntem la forjă! - ce mai contează.
Domnul de la J, nu-l voi uita mult timp de-acum încolo. Sper să nu-l uit niciodată! Mi-ar plăcea să-l întâlnesc din nou.

R. vroiam să-mi dea ceva de făcut, a renunţat.
Am dat cererea la semnat, apoi timpul s-a scurs agale, tot mai încet spre ora 17. Iar la Personal, ce bucurie, nici azi nu scap! Fac eu şi cafea, dau la semnat fără să mă mai gândesc că deranjez, nothing to lose, dac-aş fi putut fi aşa mereu... 
În tăviţă e amenda pentru bus, ce chestie, tocmai azi.
Nu mai ştiu pe cine-am întâlnit în acea zi de luni, început şi sfârşit în acelaşi timp. Schumi, cum îi spuneau copiii, şi şeful de schimb (poate mi se pare, dar de când i-am spus, vineri cred, că eu am 6 mii şi nu demisionez - which I did - nu mă mai înghite; sau poate aşa e el...). Nenea Manea la maşina lui cu prea mult şpan, aceeaşi figură de om (deşi nu mi-a picat bine când a lăudat-o pe d-na Gabi +> 1. nu-mi prea place să fiu criticată 2. fiecare învaţă altfel 3. nu poţi fi pe placul tuturor 4. nu sunt perfectă 5. dă întotdeauna ce ai mai bun), am râs, mult, atât de mult că i-am făcut invidioşi pe colegii lui mai tineri (probabil se întrebau cum de vorbesc şi râd cu el, iar pe ei nici nu-i bag în seamă). - E atât de mult loc în hala asta, nu poţi să nu observi, ai loc să respiri. Nenea macaragiul, i-am dus cererea semnată, era lângă Gabi, ce faci?, tare, vesel. N-a fost răspunsul pe care îl aştepta. Am râs cu amenda. R., şefii de schimb: dl. Stan, şmecheraşul, mândru că şi-a făcut temele - foarte bine!, dar nu mă (mai) interesează - continuă, R. îl opreşte: Co nu mai stă la noi. - Unde pleci? Şefuleţul meu, încă un motiv să rămân, după domnul de la J.

Iar vineri am încheiat. Definitiv şi irevocabil. Cu speranţa că mă va suna Cami după 1, după 8. Şi-a trecut şi-a treia săptămână, de dimineaţă am aplicat la 5 posturi, a trebuit să-mi dea Cristina peste nas cu şomajul tehnic (oare şi secretara e în şomaj?) ca să trimit mesajele fără să stau prea mult pe gânduri.
A doua săptămână am început-o cu drumul la Braşov, am râs, am obosit, m-am posomorât. Au urmat prăjiturile (biscuţii, tortul meu, savarinele şi iar biscuiţii, ...), ideile de mobilă de bucătărie, prima zi de meditaţii, drumurile la dentist şi la Penny (măslinele şi carnea la cutie), bucătăria, certurile, tapetul şi elasticul de la pantalonii de pijama. Am râs cu tata, înainte am râs cu mama. M-am întâlnit cu Doru, îl visasem noaptea. 
Şi-a-nceput săptămâna cu numărul 4. Friguroasă, cu tema la Operations Management şi saltul lui Felix Baumgartner. 

Am o lună şi ar fi cazul să încep să mă bucur de timpul liber, să vorbesc odată cu profesorul de chitară, să termin cartea (cărţile), să ies din casă, să merg la bunicu'.
Ce-aş vrea să merg şi eu la meci. Întâlnim Olanda la Bucureşti, după ce săptămâna trecută am câştigat la Istanbul. Băieţii au fost 2, oare l-au prins pe Murat?

duminică, 14 octombrie 2012

Despre

saltul lui Felix Baumgartner 
şi
articolul lui Dan Purice.

PS: să te laşi
pe mâna
unui bătrânel
de 84 de ani
când sari
de la
38 km
...
la ce sunt buni
bătrânii!

joi, 11 octombrie 2012

Amendă

@G: De unde ştii? (Tu erai cel care întreba, nu eu!?) Dar totuşi: de unde ştii că urma să plec în Bulgaria? De ce te-ar interesa? Şi ce-a fost cu acel puteai să mai aştepţi puţin ? Era legat de schimbarea şefului, de muncă sau era altceva? Oare de ce nu te las să vorbeşti? Vorbesc prea mult!
@M: Îmi pare că te-am repezit pe facebook. Aş lua oricând liftul, în şosete, până la uşa ta. Prefer să vorbim faţă în faţă. Dar încerci să te apropii. Şi n-ar fi corect. This happened before. Cu voia mea, cu voia ta.
L-am plătit (amenda) şi eu prima (eu fiind un el). Mor după voi
Cât despre gaşca de departe. Mi-e dor de voi. Şi mi-e ciudă că nu vin la voi. Cale de întoarcere oricum nu mai e: au secretară. Într-un fel e-o eliberare: doar oamenii îmi plăceau, iar dacă într-adevăr, în viaţă te întâlneşti de două ori, ne vom mai vedea, domnu' de la J.; sper doar să se întâmple curând. Şi mi-am atins scopul: aş reuşi să fac pontajul, ştiu cum merge cu fişele de post, şcolarizările şi auditul intern, am învăţat câteva şmecherii în excel.
Surse de venit pentru ONG-uri

- cotizatii membri
- donatii
- 2% din impozitul pe venit
- sponsorizari (bani, bunuri, servicii) din partea companiilor
- fonduri nerambursabile (proiecte finantate de UE, autoritati publice, institutii guvernamentale straine, fundatii si organizatii internationale)
- subventii pt unitati de asistenta sociala (Legea 34/1998)
- venituri din activitati proprii (vanzare martisoare, felicitari ... facute de copii, taxe de participare la evenimentele organizate de ONG)
Etapele constituirii unui ONG

- minim 3 persoane fizice si/sau juridice
- contabil (cu contract prestari servicii)
(- cenzor, voluntari)
- costuri: cca 1000 ron, dintre care vreo 600 = patrimoniu initial (cheltuielile se inregistreaza pe firma)
- ONG-urile nu platesc impozit pe venit pentru donatii si sponsorizari



1. Rezervare denumire (valabila 3 luni) la Ministerul Justitiei
- cerere la Min. Just. (solicitantul ...., categoria pentru care se solicita verificarea: asociatie, fundatie, federatie .....) + dovada achitarii la Trezorerie a taxei de 5 ron

2. Sediul - poate fi locuinta unuia dintre fondatori (trebuie sa fie proprietatea acestuia)
- declaratie la notar (sunt de acord ca in imobilul ......... sa functioneze sediul asociatiei non-profit ..........)

3. Act constitutiv si statutul asociatiei (scop si obiective) - vreo 6 exemplare autentificate de notar

4. Patromoniul initial - cel putin salariul minim brut pe economie (depozit bancar)

5. Cazier fiscal fondatori (valabil 30 de zile) de la Trezorerie
- copie buletin + taxa eliberare cazier

6. Dobandire personalitate juridica - dosar la Judecatoria pe raza careia se afla sediul
- se recomanda prezentarea la judecarea cererii

7. Sentinta civila (inscrierea judecatoreasca) si Certificatul de inscriere in Registrul asociatiilor si fundatiilor - cerere la Judecatorie (se solicita 4-5 copii autentificate)

8. Certificat de inregistrare fiscala (Cod fiscal) de la Finante

9. Stampila. Chitantier (eventual facturier)

10. Cont bancar

Inregistrare la Camera deputatilor

marți, 9 octombrie 2012

Viaţa mea s-a transformat într-un şir nesfârşit de liste. Nu-mi place. Make friends with your past, then you can leave it at last. Dar cum?

luni, 8 octombrie 2012

În lucru

Cam aşa m-am simţit astăzi...
[sigh]
Nu ştiu ce să fac. Ştiu că timpul trece - ofertele de vacanţă în Grecia (69 euro de persoană, 7 nopţi cazare, transport cu autocarul :((( au dispărut - ştiu că asta ar putea fi şansa mea, ştiu că aş putea să fac ceea ce dvs. nu aţi făcut atunci când aţi fi avut ocazia, dar nu ştiu ce vreau. Ştiu că nu vreau să rămân aici pt că nu am unde să ies, nu am prieteni, nu lucrez. Şi nu vreau să mă întorc la Sch. (nu-mi plac programul, sarcinile de lucru, "in a relationship" - parcă am mai citit asta cândva şi oricât m-aş bucura pt că aşa tb să fie, tot simt, la fel ca atunci, că doare; nu ne potrivim, dar...). Dar Wup, oricât de mult mi-ar plăcea - dragoste la prima vedere, am sperat să fie acela oraşul şi nu altul, cu toate că pe net nu avea un renume prea bun - nu are munţi. Şi voi fi singură după ce plecaţi. Ce mult aş vrea să fiu mâine acolo! Iar cât sunteţi acolo, aţi putea să mă ajutaţi să-mi găsesc o locuinţă. Mâine trimit CV-uri.

duminică, 7 octombrie 2012

Course 1. Operations Management (Weeks 1 and 2)


- flow rate, flow time, inventory
- bottlenecks
- Little's law: I = Fr x Ft (average)
- inventory turns - rularea capitalului
- why do we need inventory? make-to-stock vs make-to-order

vineri, 5 octombrie 2012

I love you guys!
(întâlnirea de la Penny,
picknick-ul din dormitor
şi videoconferinţa.
bucătărie în nocturnă)

joi, 4 octombrie 2012

Divergenţe/ nepotrivire de caracter
şi plăcintă cu mere.
A treia zi de teme,
1/2 + 1 oră amânată.

Îmi descleştez degetele pe
twinkle, twinkle, little star,
 smooth criminal merge un pic mai bine
...Chef, ich schaff's doch noch!

miercuri, 3 octombrie 2012

looks like a flea, 
jumps like a flea ... 
darn! 
de unde să-l fi luat?

marți, 2 octombrie 2012

bad teacher?!

luni, 1 octombrie 2012

Viel zu viel

Mă mir că n-a tulit-o din bucătărie cu mâinile în aer, ţipând Nuuuuuuuuuu maiiiiiiiiiiiiiiii vreauuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!! I sure would've! Nu ştiu unde mi-a fost capul, e clasa a V-a şi face germană de 2 ani, ce ar putea să ştie din 2-3 ore pe săptămână? Şi eu i-am împuiat capul cu atâtea cuvinte...
Şi-apoi R. Chiar a plecat! Îmi vine să râd (pt că ai plecat, pt că vrei să te învăţ germană) şi-mi vine să plâng (dacă mai stăteam..., eu aveam de gând să rămân cât mai stăteai şi tu). Ce-ar fi să ne întoarcem amândouă? Gabi, mi-e dor de voi.
E trecut de 10 şi (de unde eram praf acum sclipesc pe autobuz) am 2 copii la meditaţii, un începător şi-un avansat. Nu ştiu de unde să încep, prea multă lume online pe mess, pe facebook, prea multă lume într-un timp atât de scurt. Vineri, sâmbătă, chiar şi ieri şi azi am aşteptat telefonul care urma să mă trimită pentru 3 luni în Bulgaria, la cei mai puţin norocoşi, cum spunea articolul. Am aşteptat cu speranţă şi groază, nu eram gata să plec şi mă bucur că am scăpat. Meditaţiile - mă ascund în spatele lor, mă mint că am servici; poate am! Nea J. şi-a lui d-na translator cu dicţionarul şi dă-mi şi mie o ţigară, ghidul devenit turist duminică: mă simt datoare, nu i-am plimbat sau poate, într-adevăr, s-au distrat, îmi pare rău că n-am chemat lumea, aş vrea să mă pot revanşa. Biscuiţi cu gem în 2 ore, ordine ca pisica la mine, 2 duşuri, L. şi locul de muncă. Ieri Anne, mai înainte Radu, Flo, atâţia oameni cu care n-am prea vorbit.

Meditaţii