luni, 1 octombrie 2012

Viel zu viel

Mă mir că n-a tulit-o din bucătărie cu mâinile în aer, ţipând Nuuuuuuuuuu maiiiiiiiiiiiiiiii vreauuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!! I sure would've! Nu ştiu unde mi-a fost capul, e clasa a V-a şi face germană de 2 ani, ce ar putea să ştie din 2-3 ore pe săptămână? Şi eu i-am împuiat capul cu atâtea cuvinte...
Şi-apoi R. Chiar a plecat! Îmi vine să râd (pt că ai plecat, pt că vrei să te învăţ germană) şi-mi vine să plâng (dacă mai stăteam..., eu aveam de gând să rămân cât mai stăteai şi tu). Ce-ar fi să ne întoarcem amândouă? Gabi, mi-e dor de voi.
E trecut de 10 şi (de unde eram praf acum sclipesc pe autobuz) am 2 copii la meditaţii, un începător şi-un avansat. Nu ştiu de unde să încep, prea multă lume online pe mess, pe facebook, prea multă lume într-un timp atât de scurt. Vineri, sâmbătă, chiar şi ieri şi azi am aşteptat telefonul care urma să mă trimită pentru 3 luni în Bulgaria, la cei mai puţin norocoşi, cum spunea articolul. Am aşteptat cu speranţă şi groază, nu eram gata să plec şi mă bucur că am scăpat. Meditaţiile - mă ascund în spatele lor, mă mint că am servici; poate am! Nea J. şi-a lui d-na translator cu dicţionarul şi dă-mi şi mie o ţigară, ghidul devenit turist duminică: mă simt datoare, nu i-am plimbat sau poate, într-adevăr, s-au distrat, îmi pare rău că n-am chemat lumea, aş vrea să mă pot revanşa. Biscuiţi cu gem în 2 ore, ordine ca pisica la mine, 2 duşuri, L. şi locul de muncă. Ieri Anne, mai înainte Radu, Flo, atâţia oameni cu care n-am prea vorbit.

Niciun comentariu: