joi, 13 decembrie 2012

12.12.12

Nu ştiu de ce voi vă agitaţi. Pentru mine controlul început ieri e cel mai liniştitor lucru din ultima lună. Poate dacă eram în Statele Unite, unde statul poate da năvală peste tine după bunul plac, dar aşa... N-am mai avut atâţia oameni în jurul meu de la seara koreană. Şi au fost foarte drăguţi, inclusiv tipa : ). Că nu ne primim banii? Pe Robert l-am împrumutat de mai bine de un an şi acum e în concediu în Italia... Că s-ar putea să-mi petrec sărbătorile aici? Nu cred, dar nici măcar asta nu mă mai îngrozeşte. Iar ei sunt foarte calmi, am vorbit astăzi la telefon de parcă nimic nu s-ar întâmpla.
N-aţi vrea să ştiţi cum am ajuns aici: de la 1000, în Düs, locuinţă, maşină dacă am carnet, asigurare de sănătate, la e prea frumos să fie adevărat! cum se numeşte firma? îi cunoşti? pleci aşa? cum o lăsaţi să plece? baftă! dacă vor un rinichi, să negociezi! să nu dai buletinul! să nu accepţi nimic, dacă îţi oferă de băut! numere de telefon, persoane care ar putea să-mi sară în ajutor în caz de ceva, la dacă mă aşteaptă altcineva la aeroport şi-mi spune că e din partea lor? nu merg!!! la poate nu, de ce-ar mai vrea o tipă, dacă n-ar fi pe bune la e la parter, dar dă spre curtea interioară. curtea interioară nu e-nchisă?!?, la lucrăm şi sâmbăta? aici lucrăm tot timpul! Să continui? Prima săptămână am fost terorizată de propriile-mi gânduri, a culminat cu prima zi cu adevărat liberă, duminica în care-am luat pentru prima dată oraşul la picior. 
Acum sunt liniştită. Statul ştie că existăm, eu ştiu că statul ştie că existăm.
Vreo idee ce troller să-mi cumpăr?

Niciun comentariu: