luni, 10 decembrie 2012

Sunt aici de 4 săptămâni, despre asta vroiam să scriu, dar iată-mă scriind despre ea, ea care nu e din cale-afară de frumoasă, dar are un ten perfect, ea care nu e nici înaltă, nici suplă, dar care te-a fascinat, ea, tipa fotogenică alături de care ţi-ai petrecut ziua de plajă, ziua la bâlci şi cu gândul la care ne-ai lăsat fără mijloc de transport. Ea care la începutul verii era logodită şi făcea planuri de nuntă, iar acum are un altul. 
(Povestea ei nu-i chiar atât de simplă, viaţa a încercat-o şi urmele se văd, dar asta-i altă poveste...)

Nu mi s-a părut, nu mi se prea pare când vine vorba de aşa ceva, vedea în tine ce vedeai şi tu în ea, atunci nu putea, acum, probabil, nu poţi tu. Sau, poate, timpul vă va uni.

Undeva am greşit şi eu, morocănoasa, plângăcioasa, cea care vroia acasă, ai încercat să mă înveseleşti şi-atunci, pe drum, m-am închis şi mai mult în mine, iar în Olanda am renunţat amândoi. Te-ai întors spre ea, vorbăreaţa (mult prea vorbăreaţă pentru mine), cea cu care fusesei, am aflat mai târziu, la cofetărie.
Aş vrea doar să ştii că eu aş fi rămas dacă aţi fi decis că asta vreţi, tu, Anca şi Edi, nea J şi nea V, Costică. Aş fi găsit un internet cafe să-mi termin traducerea sau aş fi amânat, n-ar fi fost prima oară. Aş vrea să ştii că m-a rugat să-ţi spun să plecăm (i-era frig, nu vorbise acasă). Ştiam şi i-am spus şi ei că dacă te voi ruga, o vei face. Şi ştiam că nu asta vroiai. Şi oricât de rău mi-a căzut că aveai ochi doar pt ea (oricum, nu mai rău decât replica de final, când te-am rugat să dai drumul la căldură şi mi-ai răspuns: căldură în portbagaj), aş fi stat.

Ce bine că avem facebook şi ne refacem viaţa dintr-un click. Ştergem poze, ştergem relaţii.

Vorbind de lup, e vorbăreaţă şi pe facebook : ).  1 comentariu.

PS: da, sunt geloasă.

Niciun comentariu: