luni, 30 decembrie 2013

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Fight

Nu mai ştiu cine-i de vină, nu ştiu dacă e cineva de vină sau dacă nu fac eu lucrurile mai rău decât erau, nu ştiu încotro, nu vreau să mai ştiu nimic.

duminică, 24 noiembrie 2013

Mâine - interviu

Am atâtea de spus şi tot ce-a ieşit a fost un smiley... Ştiu doar că nu vreau la Arvato, că vreau să merg pe agricultură, că am declarat război multinaţionalelor, că s-ar putea să nu am niciodată prieten şi că vreau să rămân în ţară, dar nu pot rămâne acasă. Că mi-ar plăcea să dau la inginerie, deşi nu ştiu la ce mi-ar folosi dacă nu voi mai lucra, sau la medicină, deşi mi-e frică.

vineri, 22 noiembrie 2013

Black Friday

M-au exasperat reclamele! Sunt peste tot! Nu mai suport! Dacă-l mai văd pe Văru' vomit. Fi-v-ar tocmaipunctro al dracului şi toate rahaturile pe care le băgaţi pe youtube! E mai rău ca la nemţi. Şi pe yahoo! Ce v-o fi plăcând să schimbaţi lucrurile la fiecare 2 săptămâni? Şi pe facebook la fel!

Şi da, ar trebui să fac ceva cu timpul meu!

luni, 11 noiembrie 2013


And now I'm like "Talk to me!!!"
Librăria Selexyz din Maastricht, nu-mi vine să cred c-am fost acolo şi-ntr-atâtea alte locuri de vis.
Cum să fii bolnavă, eşti atât de tânără?!
N-am nici-un motiv să mă plâng! (Şi totuşi o fac.)

With or without you

Luni şi nu reuşesc să mă adun. Să mă spăl, să strâng patul, să şterg praful şi să aspir, să ies de pe facebook şi să nu mă mai joc buggle. Dau startul sezonului de carnaval în Köln, Düsseldorf ... acum un an îmi făceam bagajele. 1 an! Când a zburat?

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Auchan

1. Talk to me...!? The kid has a crush on me. Couldn't get much sleep. Haven't talked to him either. Went invisible and kept an eye out for his updates.
2. Am vrut s-aspir. Am rămas lipită de calculator. Şi de facebook. Am o problemă! Timpul parcă zboară între 9 şi 11, 12, 13.
3. Ce vreme frumoasă. Cer albastru. Soare. Cald. Măcar geamurile la balcon. (De-abia stau departe de facebook!) Până l-am făcut pe primul, s-a întunecat. Încă 2 după masa de prânz (acrobaţii - ne-am adus aminte de Claudiu), mai rămân geamurile laterale. Nu ştiu de unde până unde, dar m-am trezit fredonând asta. Merge bine cu spălat geamurile. Mi-ar fi plăcut să termin.
4. S-a deschis, hai şi noi. E plăcut, dar se întunecă atât de repede. Şi nu mai ştiu să merg. Nebunie pe şosea, sunt ca un arc, magazinul şi parcarea sunt păzite de parcă intrăm în lagăr, gruselig! Sigur dau de oameni cu care-am lucrat. Nu vreau să mă întâlnesc cu nimeni, nu vreau să salut! Şi nici n-am intrat bine, 1 nene, al doilea: dl V de la IH, neschimbat, poate un pic mai slab, impecabil. Marius, nea Vasile? cu mustaţă, tipul din gaşca lui Bacterie, cel cu jucăriile pt bebe (cu Bacterie am dat nas în nas săptămâna asta, cred că el era, dar a fost chiar la colţ, iar dacă el m-a recunoscut  imediat, mie mi-a luat ceva să-mi dau seama de unde-l cunosc). Evit cu îndemânare pe toată lumea, orice privire, fac tărăboi că nu vreau iaurt şi refuz să merg cu mama la bomboane, fac ca tata când n-a vrut păstrăv: m-aş uita şi-aş vrea şi-un iaurt şi nişte bomboane cu jeleu, dar în loc să-mi iau le spun lor să-şi ia aia şi aia, salut într-un final: dl V îmi răspunde zâmbind (oare a mai spus ceva pe lângă salut, a întrebat ceva? nici măcar nu ştiu dacă am spus bună seara sau bună ziua), mă simt ca Grinch când i s-a încălzit inima, mi-e dor de voi şi mi-ar plăcea să vă salut. Ajungem la casă cu tot cu bomboane, câte 2,3,4 persoane la fiecare, mă hotărăsc să ocolesc tot magazinul (suntem 4 inşi la un singur coş), tu nu vii, pornesc ţanţoşă (ca la vot cu Răzvan; atâţia ani şi-am rămas la fel de proastă), ajung într-un final de partea cealaltă (stăm la una dintre ultimele case), tocmai când le vine rândul, mă ambiţionez din nu ştiu ce cauză să-i iau lui tata cât mai multe dintre produse (poate pentru că mi se pare un pic vesel, deşi de la un timp nu mai ştiu şi-mi pare atât de rău de el pentru că şi aşa, acum, încă se mai transformă în omul care a fost şi încă mai este, undeva acolo, ca ultima dată când a făcut baie şi am stat în faţa lui la masă - urăsc masa aia, parcă mai mult ne îndepărtează), în cele din urmă plecăm, trecem pe lângă casele pline, eu cu ochii după oameni cunoscuţi (deşi, dacă aş fi văzut vreunul, mai mult ca sigur aş fi întors capul) şi cu gândul la un nou poate vechi loc de muncă.
5. Nunta lui Ilie Năstase.

marți, 5 noiembrie 2013

Declaraţie

Cred că ţi-e greu să-ţi deschizi sufletul, să-mi spui că vrei să te-nsoţesc o bucată de drum, poate şi mai mult. Am înţeles cu mult înainte să-ţi faci curaj să-mă-ntrebi, dar nu ştiu ce să-ţi răspund. Şi oricine-ar fi în locul tău, tot n-aş şti ce să-i răspund.


sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Water for Elephants

Dor de citit, dar nu ştiu ce, aşa că am să termin ce-am început: Water for Elephants. Cu tot cu teme de discuţie. (Dacă scriu, poate şi termin.)

...
Şi-am terminat. Mi-a plăcut.

duminică, 20 octombrie 2013

looks like you've got a crush on me...

duminică, 13 octombrie 2013

Papenburg?!

.... a picat a doua zi.

vineri, 11 octombrie 2013

Mădălin

miercuri, 9 octombrie 2013

Da, nu am serviciu. Da, nu ştiu ce vreau să fac.

miercuri, 2 octombrie 2013

Iarnă

Nu ştiu când s-a făcut octombrie, când au trecut vara şi toamna, iulie, august şi septembrie.
E a doua zi (de fapt a început luni seara/noaptea), parcă e mai puţin, nu mai fac! Interviul la Stb m-a dat peste cap, cred că a fost în 20 (dap!). Dacă nu era ziua lui Mari (25, sper să nu uit) cu tot cu cele 2 guri de vişinată, nu ştiu unde-aş fi ajuns. Apoi domnul de la J în Carrefour. Sâmbăta la Vidraru.

Şi tot m-a mâncat undeva! 
Şi nu-mi trece cu pisoii: i-am lăsat să moară; tot ce am, las să moară.

A nins ieri.

vineri, 27 septembrie 2013

11 săptămâni

miercuri, 25 septembrie 2013

Mari si Domnul de la J

M-a apucat ruşinea. (Ş-am trecut şi ca nesimţita pe lângă Cornel.) Şi dorul de ultimul loc de muncă normal.
Stb? Am renunţat şi până la urmă poate n-a fost cea mai rea alegere. Ore suplimentare, oboseală/presiune, navetă. Ok! Dar tb să merg mai departe. Aici? Va fi greu. Acolo? Nu mă simt în stare.
Rămâne aici şi mâine sun? Merg hotărâtă să mă angajez, pt că dacă nu ştiu ce vreau, orice post e bun?! Şi copilaşul meu la teme? Mi-e frică să nu-i transmit şi lui din nesiguranţa mea. 

luni, 23 septembrie 2013

My life is out of control. I need help.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Interviu/Exorcizare

Am trei postări rămase la stadiul de schiţe. Încerc să înţeleg ce am făcut. Mă tot justific. Mie. 
Am încercat la ei acum 3 ani. Aveau aceleaşi posturi. Eram la fel de disperată/hotărâtă să-mi găsesc de lucru. Am aşteptat la fel de mult în hol. Aceleaşi gânduri: ce naiba caut eu aici?! nu vreau să lucrez într-o multinaţională. şi dacă nu apare nimeni în următoarele 5 minute, plec! 
Paharul cu apă, strângerea de mână de-ţi trosnesc oasele, totul ca la carte. Ştiu ce-nseamnă şi mi se par fumate. La fel şi comportamentul meu. M-am înroşit, bâlbâit, scuzat, justificat şi mi-am spus singură nu. De ce? Chiar nu ştiu ce vreau? 

(Vrei să fii şofer. Eu nu pot să spun vreau să fac aia. Orice merge; învăţ. Iar dacă am plecat, nu înseamnă că nu mi-a plăcut. Înseamnă doar că nu văd rostul. Tot ce am făcut până acum se reuneşte în postul vostru: de la pontaje şi presat şefii de schimb, la tabele în excel, ore, legături cu diverşi, traduceri, hârtii, anunţuri în ziar, căutat cazare şi reziliat abonamente, mutat mobilă. Şi sunt în stare, dar n-o să mai am linişte.) 

Vreau să fiu ceea ce nu sunt (dar aş putea fi): să fac sport, atât cât să mă simt bine în corpul meu, să îmi fac câţiva prieteni, să mă distrez aşa cum ar fi trebuit s-o fac în ultimii 10-20 de ani, să FAC ceva, să mă plimb. Culmea e că traducerile mi-ar ajunge dacă aş ştii să profit de tot timpul liber în care aş putea să stau printre oameni. De-asta şi vroiam postul: ca să întâlnesc oameni (şi să câştig timp pentru şcoala de şoferi şi aparatul dentar). Dar m-am refuzat singură şi până la urmă asta mi-am dorit. Dovadă faptul că portarii erau siguri c-am primit postul, aşa luminată am ieşit. Pe dracu'! >P

 

vineri, 20 septembrie 2013

Tabel pivot

Dacă ieri aveam emoţii, azi nu mai aveam chef să merg. Navetă-mi trebuie?! Iar alţi oameni, iar învaţă. Şi-am ajuns. La poartă m-a luat pe-un ton de cred c-ai greşit ora, numele, a sunat la Personal şi ... Nu ştiu care-a fost cuvântul magic (probabil asistent director), dar parcă i-a dat cu ceva în cap. Vă aşteaptă! Da' ştiţi pe unde? Şi mă grăbesc şi stau. Şi stau. Şi stau. Fiv-ar atitudinea de români (poate cu ocazia asta mă schimb), cu secretele voastre (trece unu' cu un neamţ, neamţul îi spune ceva, el tace până ies amândoi pe uşă). Şi stau. Şi stau. Şi trece-un tip şi-mi spune la revedere (vreau să cred că era tot străin, îmi pare rău că n-am reuşit să înteţeg în ce limbă a vorbit cu încuiaţii) şi-i zămbesc şi-i spun la revedere şi rămân cu zâmbetul de cine dracu' m-a pus să vin aici că eu nu vreau să mai lucrez în multinaţionale cu program idiot şi politică de şobolani pe vasul care se scufundă. Se întorc afumaţii, neamţul mai iese o dată din sala de şedinţă, probabil îşi spune tot aici? (şi n-ar trebui să-mi mai pese de ce gândesc alţii... cam greu, atâta timp cât nu sunt împăcată cu mine, e un fel de-a-mi găsi scuze - psiholog mă fac! - şi acidul lactic de care spunea Ion - mi-e dor de voi - ba îmi place să lucrez cu oameni şi nu mi se pare că aş avea pretenţii mari de la ei - poate am, dar nu le spun în faţă, iar în timp ajung să le înţeleg motivele şi îi accept şi îndrăgesc). Şi-apare, apare şi viitorul meu şef şi habar n-am când a trecut o juma de oră, dar am spus iar tot ce nu vroiam să spun

joi, 19 septembrie 2013

Număr de fix. CV-urile. Cei care mi-au respins CV-ul acum câţiva ani sau cei de la S.? Alo? Azi nu. Mâine. Tipic Co. Mâine! Am emoţii. Oare lucrează până la 6? Iarna mai merge, dar la vară? Aş vrea să stau un an... Merg la interviu.

miercuri, 11 septembrie 2013

La un telefon distanţă

... de ce va fi. Am de ales între un posibil loc de muncă în ţară (mă văd deja la S. :P) şi a ne încerca norocul în DE. Şi nu ştiu încotro pt că ambele variante au muuuuuulte mminusuri.

marți, 10 septembrie 2013

8 săptămâni

şi pe cât eram de bucuroasă ieri seară, după ce am trecut de faza de disperare pt că nu am prieteni, am aproape 30 de ani şi nu fac nimic cu viaţa mea, pe atât de ciufulită m-am trezit azi (după coşamurile avute spre dimineaţă) şi, cu mici întreruperi, aşa am şi continuat, din ceartă-n ceartă, de la DA la NU. Mi-e dor de ei, de lucru, de-o lume normală, oricât de mult fug de ea. Cătălin, pe lângă tine parc-am ieşit din primul container. Dar am avut curajul să te privesc în faţă şi să salut ca un om normal. În rest, nimic nu mai e normal. Dacă tot a căzut totul (a început cu marea pe care mi-am dorit-o atât de mult şi s-a terminat cu planul tău), mă gândesc serios să merg la S. Acelaşi post, asistent director tehnic, aceleaşi condiţii, cred: navetă pt că nu au autobuz şi va dura ceva până mă va lua cineva, dacă, programul care nu-ţi mai lasă timp de nimic, stat acasă, dar mi-ar da timp să-mi pun aparat şi să iau carnetul. Şi, poate, să ies din casă. Mai este unul prin Dima Consulting, mai sunt câteva la AJOFM, inclusiv de traducător. Pe de altă parte, acolo aş fugi de unele lucruri, care din păcate mă prin din urmă de fiecare dată, nu mi-ar fi frică să ies pe stradă, aş avea unde să mă plimb şi cu puţin noroc aş da de programul flexibil de care scria tipa şi aş rupe poarta la ora 4. Dar poate nu sunt eu poarte, biletul tău, cea care trebuie să-ţi dea o mână de ajutor. Simt că nu pot mai mult, habar n-am cum ne-am descurca primele zile şi ştiu că nu-mi place să cer ajutor.

luni, 2 septembrie 2013

Scrisoare către tata

M-ai întrebat astăzi de ce nu vin cu voi. Pe lângă ale mele, câte ţi le-am spus - pentru că

duminică, 1 septembrie 2013

Feeling down on a sunny day

It's noon and I refused to leave the house. What for? Nothing matters in the end. If you lived or just walked through life wearing an invisible cape, hiding, sliding alone through dark streets.
It's actually pissing me off that summer is slowly coming to an end without having felt anything but the damn deadlines which I can't seem to be able to observe. I'm struggling with ten really nice pages for too long now.
I wish I could be the person I feel like being, outgoing, fun, but I can't and I don't even know if I am her. Doesn't matter. I'm almost thirty. It doesn't matter.
Monday - always the next day, week, year - I wanted to start new, to set things straight, to change, to ... fuck it all, I won't, I don't, who cares.
It's such a lovely day, the sun's so warm, the air cool. And it's quiet too, what a wonderful 1st of September.

And then again, like the humpty dumplty woman that I am, I think I could trick it all into coming out my way: a longer, self-made bathing suit, traveling by train, getting by and having fun, finding that job in Germany, somewhere by the river, not quitting that easy. Autumn's bucket list: - seaside - learn to machine sew - get a job and do all the small yet troubling things I've been dragging along for the last ... 3, 4 years.

vineri, 23 august 2013

lectie de condus : )

sâmbătă, 17 august 2013

Bebe

M-a trăznit că ar trebuie să fac ce-mi place, că trebuie să fi avut cândva un vis, un plan pt când voi fi mare; compunerea din generală, cea cu azilul de câini, cea plină de greşeli, cea în care nu-mi era frică, în care-am scris cum am putut ce-mi doream...
Bebe şi-a dorit dintotdeauna să repare maşini. Şi să aibă o broscuţă. Nu ştiu dacă şi-a luat broscuţă până la urmă (chiar ar tb să merg la nuntă, să-mi cunosc verii, bunica ar fi vrut să mergem, tu ai cunoscut mai multe rude decât mine), dar are service, familie şi pare mulţumit.
Încerc să trec peste faza de depresie :p

vineri, 9 august 2013

http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_protectia_animalelor.php
(nothing more to add. i'm sooooooooooooo sorry. if only i could turn back time. real life doesn't give second chances. unfortunately.)

miercuri, 7 august 2013

Guilt

Singurul lucru pe care îl mai pot face este să nu repet greşeala. Să-i spăl şi să-i schimb, să merg cu ei la doctor, să nu mă uit la bani. Poor little kittens, hope you've found peace in heaven.
I need to know their suffering ended, but I don't have the courage to. I need to know the dogs barking in the woods put an end to it all right then. I need to...
It's eating me up: all I had to do was wash them and take them to the vet. Brave little cream-kitty fighting for it's life; he would've made it and I just turned away. 
All the hours I put in peanuts and I chickened out on such a great thing as life.
Will it stop haunting me?

marți, 6 august 2013

Dropped

Dear Heineken,
do you think carrying a fucking block of ice is a tough challenge?! I agree, but knowing I´ve let three kittens being eaten alive by worms and flies makes this seem just a bad joke.

Nu pot să traduc, nu pot să m-adun. Problema nu e că oricum ar fi murit (poate), problema e că n-am încercat. Şi aş fi putut să-i spăl ca lumea, să-i ţin în casă, să încălzesc trei stropi de lapte. Dar n-am făcut-o şi nu-mi trece. Doamne, cum se agăţa de viaţă. Toţi trei luptau. Şi nu le-am dat nicio şansă.
Răspunsurile nu se găsesc pe facebook, soluţiile sunt în viaţa reală. Nu sunt vorbe, sunt fapte. Iar eu fug.

luni, 5 august 2013

Povestea nepăsării

Dacă scriu, n-o să-mi treacă, n-o să se termine cu bine, n-o să şteargă ce n-am făcut... Dar vreau să scriu, s-o spun, s-o strig... Am găsit trei pisoi şi-am crezut că-i pot salva. I-am amăgit trei zile şi-am renunţat. I-am dus departe - nici măcar eu nu i-am dus eu - şi nu vreau să-mi închipui agonia în care zac acum. Doamne, nu-i lăsa să se chinuie mult.

Mă întreb pt ce muncesc, pt ce nu dorm nopţile ca să respect termene, pt ce pierd zilele pt că sunt prea obosită să lucrez. Nu stiu.

vineri, 2 august 2013

myasics, 5 km, 15 sept.

luni, 22 iulie 2013

Nutrition & Physical activity

sau raportul dintre aportul de calorii şi caloriile consumate
- 6 săptămâni x 2 module, a început în 15.07.

1. nutrition + physical activity => îmbunătăţirea calităţii vieţii
2. assessing nutrition, physical activity & body composition
- body composition = fat mass & lean mass (= muscle mass, bone mass, water content)

duminică, 21 iulie 2013

You only live once

Şi ar fi cazul să înţeleg asta. 

15 sept, "ai grijă de tine", mi-e dor de voi, într-o zi am să vă uit de tot, Cătălin şi dl Ja.
Nume dintr-o altă lume, Rol.
Căsătorii, copii, am 27.
Profile de Facebook.
Playlist din bucăţi.

You only live once, aşa că ar fi cazul să profit, să râd acolo unde sunt, să iau ce-mi place, să fac lucrurile la care visez, să încerc, să eşuez, s-o iau de la capăt sau să încerc altceva.
You only live once, aşa că ar fi cazul să renunţ la ciorne.

vineri, 19 iulie 2013

And so it ends

Letting go is hard. Îmi plăcea ce făceam la fel de mult cum aveam nevoie de o vacanţă. O am acum şi încă mai aştept să profit de ea. Munca nu era grea, Bogdan se va descurca de minune. Să fi rămas acolo, la firma lor, nu m-ar fi ajutat cu nimic. Îmi luam banii lună de lună, stăteam într-un apartament ales de ei, într-o zonă aleasă de ei, cu mobilă aleasă şi aranjată de ei, bântuiam un oraş pe care începusem să-l accept şi să-l iubesc şi n-aş fi obţinut permisul de muncă pt că eram angajată în Ungaria. Îmi auzeam colegii la telefon, visam că voi merge cu ei în Olanda sau măcar la focul de artificii, aş fi rămas singură. Singură sunt şi aici, n-am sunat pe nimeni.
Drumul de întoarcere a fost frumos: o ultimă dată Köln, zgârie-norii din Frankfurt şi podul peste Main şi drumul care se continua de-a lungul râului, Mannheim, unde mai toate obloanele sunt trase. Am văzut Germania cu alţi ochi: firme ale căror nume se regăseau pe facturi, oraşe pe care le-am scris pe plicuri, Sinsheim, Satteldorf şi sediul Leonhard Weiss chiar la autostrada, Fürth... Şi Nürnberg: am trecut prin oraş, lângă o statuie care şedea pe bancă aţipise cineva. Se-ntunecă mai repede în sud, mult mai repede la noi. Am trecut în Austria, în Ungaria, în România, faţate sfărâmicioase, câmpuri arse, încerc să-mi dau seama ce e altfel la noi, drumul nu se mai termină, buna mea dispoziţie da, Doamne, în sfârşit Sibiu, nu îmbrăţişez pe nimeni, bodogăn cu voce tare, de ce m-oi fi întors?!, lăsăm în urmă curcubelul de deasupra Sibiului, pe sub care a decolat un avion de la Tarom, las în urmă colegii de autocar, las în urmă totul şi-acum poftesc cartofi prăjiţi.



 


sâmbătă, 22 iunie 2013

Aamor

Nici măcar nu ştiu dacă aşa îl cheamă. Nu mai cred nimic sau mai degrabă cred toate prostiile. Am vorbit mai bine de o oră, deşi din când în când n-am mai ştiu ce să spun sau aş fi vrut să văd fulgerele în linişte. Şi-am râs, n-am mai râs atâta ... cred că de când cu noul Papă.
Viaţa mea ... nu ştiu cine o trăieşte. Aş putea să ies, în schimb mă închid în mine. Cine era fata aia vorbăreaţă de joi seara? Aia de vorbea cu atâta uşurinţă, râdea cu plăcere? Acum întoarce fiecare gest pe toate părţile şi se ascunde.

miercuri, 12 iunie 2013

Ce-mi place! In your eyes..., clipul unei nunţi ca-n poveşti.

Am mers la dentist. După ce aseară am chickened out de la urgenţe din... nu ştiu ce motiv. Banii!? Deşi plecasem hotărâtă (şi fără bani pentru că aşa plec eu, cu capu'n traistă) şi am făcut vreo oră până la primul spital (imens, dar cam vechi), unde nu mai era program, aşa că am făcut cale întoarsă fără să întreb la informaţii cu gândul că am stat o lună şi, mai stau 3 săptămâni - iar n-am pâine, mănânc cât 5 şi tot aiurea, plec la cumpărături.

luni, 10 iunie 2013

I'm coming home

Got it out. Shitty day, not much time to celebrate my freedom. Freaked out Mustafa-style. Yep, you said it: relax. It's kind of sad I've come to this ponit (broke in tears because of one sentence that wasn't even mean, but that's how it felt to me). Just want it to be over. One facebook post yesterday wrote: What would you do, if today was your last day? Isn't it true that you'd do this and that and ... I'd probably panic and do nothing and still be afraid of what others might think and spend too much time of the little time left thinking about what I could and should have done. Silly sad little old girl....

joi, 6 iunie 2013

amr

Vreau să plec, nu mai am stare, sunt obosită. O să-mi lipsească oraşul, metroul (cine-ar fi crezut că am să merg toată ziua-bună ziua cu metroul?!), râul, o să-mi plâng de milă când n-o să mă angajeze nimeni, o să vreau să plec când lucrurile nu vor fi roz acasă, dar acum vreau să plec. 

Un fel de teroare combinată cu nu mai vreau şi cu vreau să nu mă mai intereseze, cu m-am săturat de remarci şi observaţii şi de cine te crezi şi cum îţi permiţi şi mă faci prost şi îmi dai ordine şi ... Nu mă interesează şi da, am întrebat dacă mai aveţi nenorocitele ălea de facturi pe aprilie şi răspunsul a fost eu nu am nicio factură şi acum logic că le am şi ... trei săptămâni, numai să termin mâine şi-apoi mă liniştesc şi încerc să profit de zilele frumoase, de oraş, de soare. Îmi pare rău că nu m-am ţinut de alergat, că n-am citit, că n-am fost la patinoar şi nu merg la bazin şi că n-am încercat epilarea definitivă (până acum aş fi fost clean, chiar şi 6 luni). Pe lista de aşteptare: aparat dentar, corset pt că m-am cocoşat de tot, scăpat de bătături şi radiografie partea dreaptă.




Mi-e dor de anul trecut, de plecări c-o gaşcă gălăgioasă, de Köln şi de Olanda şi de autostrăzi şi de muzică şi de tot şi toate şi toţi şi vin acasă şi screw it all şi nu mă interesează şi ... n-am tradus, e târziu, am varză călită şi rufe la uscat, vorbesc prea mult şi am spatele adunat şi

joi, 30 mai 2013

În toată nebunia (de fapt e linişte, doar eu îmi fac viaţa complicată...): Shore Stein Papier.

joi, 23 mai 2013

Lightnings over Bucharest. Via Sabina. Au anunţat ploi cu tunete şi fulgere, grindină. Dormiţi sau vă gândiţi şi voi la maşinuţa fioroasă? Ceva mai frumos decât să mergeţi toţi trei nici nu putea fi. Eu mă uit la Felicity.

marți, 21 mai 2013

Maşinuţa :)

Mă bucur mult, mult, mult pentru tine. La prânz, când a sunat mama, aş fi vrut să mă lase să mănânc, parcă eram aşa, nici, nici, dar acum, când te văd, când vă văd cum vă pregătiţi, bagajul vesel, cum vorbiţi, cum râdeţi. Doamne, ce dragi îmi sunteţi, ce drag îmi eşti. Aş vrea să meargă şi tata cu voi, să fie şi el parte. Aş vrea să fiu acolo. Pentru o secundă mi-a trecut prin minte să o şterg, să plec cu primul avion, să fiu mâine la două acolo. Lufthansa ar ajunge in Bucureşti la 12... Mama, I'm coming home. Acum ascult The Rolling Stones, afară plouă, înăuntru e cald, simt că va fi bine.

vineri, 17 mai 2013

N-aţi dat niciun anunţ... ! Nu că m-ar mira. Mi-e doar ciudă.
Nu cred că îi convingeţi. Sunt hotărâţi. Şi au tot dreptul.
Doamne, unde-am ajuns. Aproape tot ce putea să meargă prost a mers.
Vreau acasă.
Sunt 11 grade.

miercuri, 15 mai 2013

Era de aşteptat.
Mă luaţi cu voi? Mâine sunt 2 luni şi eu tot aici sunt.
Mama, I'm coming home
Aş suna, dar nu ştiu ce să spun. Că vreau să vă aud cât mai sunteţi aici...
Nu v-aş întreba de ce şi dacă. Hotărârea e luată. Am citit cererea şi stiu că nu vă răzgândiţi Şi e bine aşa. E dreptul vostru şi sunt sigura că vă găsiţi de lucru.
Eram datoare c-o cafea...

sâmbătă, 11 mai 2013

Obosită

Primele zile au mers, am spalat geamurile, am facut cozonac si oua rosii si drob, n-am avut dulciuri.
Apoi totul a luat-o razna, n-am mai iesit din casa, am stat in pat cu orele, am pierdut si pierd ore intregi la Felicity si cu jocurile de pe facebook, mănânc mult (până şi pe K. am speriat-o).
Plouă mai mereu, bate vântul, iar când e frumos, stau în cameră.
Şi iar s-au adunat o mie de lucruri pe care le tot amân şi nu-mi dau pace: telefoane de dat, modelul de somatie tradus, atestatul - ai pierdut ocazia, tot felul de mărunţişuri. 

duminică, 5 mai 2013

Cu gândul la Paştele trecut...
Hristos a înviat! Nu mâncarea contează, nici curăţenia, ci pe cine ai alături.

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Curăţenie de Florii

I'm going through an I-hate-everybody-phase. Probabil pentru că n-am ieşit deloc din casă şi a fost vară în toată regula. Şi pentru că îmi dau seama că sunt foaaaarte zgârcită. Atât de zgârcită încât nici copilului meu nu i-aş lua cele mai haioase lucuri (de exemplu un set cu şosete, bluziţă şi fes pe care scrie born în anul ... - via ... facebook, normal - nu c-aş fi ştiut că există aşa ceva).

vineri, 26 aprilie 2013

drawing.
felicity.
ne vedem
joi.

joi, 25 aprilie 2013

I'm... staying home. Până săptămâna viitoare. Iuhuu!

miercuri, 24 aprilie 2013

imi vine sa spun multumesc

BVB

marți, 23 aprilie 2013

Constantin

Ce vreau, de fapt? Care e problema cu locul de muncă?
A, da, ei, dar ţie nu-ţi pot spune asta. Neînţelegerile mele cu şeful/şefii, teroarea din primele săptămâni/luni, ăstea-mi sunt motivele. Au fost, acum nu mai contează. Cu banii nu are nicio legătură. Una pt că mi i-am primit, a doua pt că nu cred că merită chinul.
La fel cum nu pot să-ţi spun că au avut un plan B care a devenit A (ceva-ceva tot ţi-am spus şi mă simt trasă de limbă şi nu-mi place, iar de la Radu chiar nu vreau sfaturi), că mi-am dat demisia şi nu au acceptat, că mă întorc pt că am promis şi că aştept să îşi găsească pe altcineva. Cine-ar face aşa ceva? Ce om întreg la minte şi-ar da singur un preaviz de 5 nu 4 săptămâni şi ar accepta să mai rămână, după ce s-a scurs preavizul, pt că şeful nu şi-a căutat pe nimeni în tot acest timp???
Şi mai sunt eu, cea care nu ştie ce vrea, cea care nu a reuşit să-şi facă prieteni, cea care s-a săturat să mănânce singură, cea care nu mai face faţă la serviciu, cea care vrea să fie acasă primăvara aceasta.
Despre ce vorbeam de fapt? Cu ce ai început? Nu contează, iar vorbesc prea mult, aş vrea să dispar un timp, să uit de toate şi să uite toţi de mine. Prea multe, prea mare presiunea.
Mari, ai sunat? Am cartela de Germania. Nu vreau să fie mâine ultima zi...
Nu vreau să mă întorc acolo (şi mi-e groază de drumul cu autocarul) şi habar n-am ce-am să fac aici.
Aaaaa, iar cel mai important motiv este ziua ta. Ştiu că nu vom face nimic, dar o dată împlineşti 20 de ani, iar la mine nu mă pot hotărâ dacă să te iau sau nu (şi pt asta ar tb să cer cel puţin voie). Şi mai e Paştele, nu prea vreau să îl petrec acolo. Şi primăvara, e atât de frumos aici... Şi nu vreau să-mi petrec vara şi să mor de cald acolo.

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Îmi verific mail-ul de câteva ori pe zi. Au hotărât să mă lase în pace. Nici de la şantiere nu au nevoie de nimic. Nici nu ar avea de ce. Nu simt nevoia să mă întorc. Să lucrez. Nu-mi doresc nimic. Nice shoes. You look better than in those suited-up photos. Dar vocea e cam de la ţară. Nu că eu n-aş fi spus numai prostii. Iar mâine cred c-o să fiu un fel de Alan.
Aş vrea să-ţi pot spune şi să înţelegi şi să ai puterea să te laşi. Dar va fi greu. Ştiu doar că nu meritai aşa ceva.

joi, 18 aprilie 2013

Probă. I look nice.

Primul care mi-a ieşit în cale şi ... e posibil? E primăvară!

Simt că partea cu "sufăr din dragoste" se referea la mine. Oricât am visat, oricât aş vrea sau am vrut, parcă nu mai e la fel. Uiţi într-adevăr ochii pe care nu-i vezi.

miercuri, 17 aprilie 2013

Acasă

Primul gând: dezamăgire. Din avion se văd pete de pământ nelucrat, uscat parcă.
Primăvară: aeroportul a înverzit, a înflorit, e soare, mi-e frig de oboseală.
Bagajul? Nici nu ştiu cum arată. Într-un final l-am găsit. A supravieţuit! Conţinutul s-a tuflit un pic, dar merge.
Cross country: Comarnic. Tresar la fiecare maşină cu număr de România de parcă ar fi singura. Ne depăşeşte o maşină cu nr. de Germania. Comarnic mă trezeşte la realitate. Cratere pe şosea, praf, case ponosite. Oameni. Mă gândesc cu groază că dacă aş avea un copil, aş sta mută lângă el. Oare aş ştii ce să-i vorbesc? Aş simţi nevoia? Sunt o prefăcută?
Mulţi câini. Mi-a fost dor de ei, prin praf, întinşi la soare.
Drumul prin munţii, soare, creste ninse, tufe galbene, narcise, lalele.
Acasă-acasă şi oricum ar fi, aş rămâne aici, în lumea mea mică, închisă, fără viitor, dar a mea.
Iar pe youtube pot să deschid orice clip.

miercuri, 10 aprilie 2013

Felicity

Şi iar sunt contra cronometru.

duminică, 7 aprilie 2013

K. a plecat de la Ina. C. are gemeni şi nu s-ar zice că e cu 6 ani mai mare ca mine.
Eu ce păzesc?!

sâmbătă, 6 aprilie 2013

win some, lose some

mi-am luat bilet la one republic. şi l-am ratat pe lou bega. : (

vineri, 5 aprilie 2013

ghiveci

joi, 4 aprilie 2013

Şi acum că mi-am vărsat toate ofurile bolnave,
încerc să mă pun pe picioare
- aş vrea să nu mă mai întrebe toată lumea cât stau,
ocupă şi-aşa prea mult spaţiu -
nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu,
vreau doar să plec acasă
şi să uit de toate
ctrl alt del
am egzeme pe faţă
şi iar îmi fac liste şi planuri care mă obosesc înainte să mă fi apucat de treabă,
dar vreau să dezgheţ frigiderul,
nu mai cumpăr îngheţată,
chipsuri, flipsuri,
mai bine prăjesc seminţe,
acum beau o limonadă
până nu arunc şi lămâile
ar fi cazul să-mi caut troller
mâine iau abonament.

miercuri, 3 aprilie 2013

A venit primăvara, a ieşit soarele,
nu mai am abonament,
sunt pe picior de plecare,
iar s-au adunat kilogramele,
arăt groaznic,
mă simt groaznic,
când mă gândesc câtă îngheţată am mâncat
îmi vine să-mi întorc maţele
să le spăl cu peria de sticle,
mănânc numai prostii,
arunc,
nu-mi place nimic,
stau până noaptea,
dorm rău
şi iar am un coş de gunoi care dă pe-afară.
Lucruri neterminate,
prea multe haine,
niciun plan,
mai bine-aş ieşi afara,
nu mai ajung la chioşc,
fără abonament îmi ia prea mult,
e încă lumină,
am faţa numai pete,
sigur de la mâncare.

vineri, 29 martie 2013

Despre...

învingători, învinşi şi cei care nu ştiu ce vor

M-au dat afară şi pe mine. (Cum e cu atâta timp liber?) E bine, dar în acelaşi timp rău. O lacrimă. Dar oricum nu mai vroiam, am simtit ca mi-a ajuns, mai bine ca s-a termina, gata, e ok.

Profil linkedin. Manager. Manager. Manager şi fondator. A mea, eu, cel mai, cei mai etc. etc. etc. Mi-e milă de tine. Let go already! Poate-a fost, poate-a fost doar în mintea ta - nu ştiu zău câţi ar fi de acord ce ceea ce ai scris - dar a trecut.

Şi mai sunt eu: un serviciu obişnuit, dar bine plătit, cazare, un oraş mare - am demisia pe birou, o au şi şefii pe mail; vor să rămân (pt că sunt fraieră şi mă ţin de treabă, chiar dacă greşesc) -, traduceri în regim privat, aşa şchiopătate cum îmi ies (nu reuşesc să trec de calificativul good). Şi nu ştiu să mă bucur...


miercuri, 27 martie 2013

Am bilet!

duminică, 17 martie 2013

I quit my job! Ieri. Şi încă mai clocotesc.
Ascult europa fm. Despre români care s-au întors acasă şi au reuşit să pună ceva pe picioare. Despre străini care s-au îndrăgostit de România şi vor să revină. (Oare şi ea? Magazinele de la colţul blocului şi câinii de pe străzi : ). Câinilor le-am simţit şi eu lipsa. Tu, Cătălin, şi magazinelor. Ce semeni cu Dani... )

luni, 4 martie 2013

Maraton

Tb să-mi găsesc un scop, aşa nu mai merge. 14.04.2013, 10 km, 2 poduri. Ce poate fi mai fain?!
Faptul că înscrierea e 12 euro...
Plan pe asics: săptămâna trecută ar fi trebuit să fie de odihnă... Nu a prea fost. A culminat cu visul urât devenit realitate: să stai pe-acasă că am nevoie de tine... şi aşa a fost. Nu tu Flohmarkt, nu tu Lidl. Am ajuns să-mi petrec mai mult timp în subteran, aşteptând metroul, în gară, în tramvaie.
10 km şi nu înţeleg planul. 10 km şi îmi caut partener de alergare. Dacă la biserică n-am scos niciun cuvânt, poate aşa am să vorbesc cu cineva.
10 km, am nevoie de efort fizic.

sâmbătă, 2 martie 2013

1 Martie

poate a avut dreptate, poate a fost un ordin ... mascat. adevărul este că m-am gândit că ar fi putut trimite situaţiile mai devreme, că formatul nu e cel mai bun, că ... dar eu sunt cea care nu a avut pontajele la timp. de la mine şi de la oameni a pornit toată întârzierea. era datoria mea să le cer la timp, să nu uit. ar fi putut, într-adevăr, calcula pe bucăţi, dar informaţii tot i-ar fi lipsit. nu mai ştiu, mă enervează că am siguranţa omului prost, superioritate. mă descurc cu calculatorul, dar contabilitatea nu o stăpânesc, reguli şi calcule ştiute de ea. şi nu m-ajută nici atitudinea ostilă faţă de ea. perspectiva mea este viciată.

joi, 28 februarie 2013

Despre

... cum m-a fulgerat dimineata ca tb mutat si patul - si tb - si cum am cerut ajutorul vecinilor.
... diferenta dintre un sef german si unul roman: ambii sunt la camasa si costum, cu palton, doar ca seful german isi da jos paltonul, ia o surubelnita electrica si te ajuta sa dezasamblezi un pat IKEA de 2 persoane, sa il cari la subsol si apoi in boxa. Liftul avea senzor ca masina de umplut; il blochezi, nu se mai inchid usile. Iar pt cele 4 usi de la subsol exista pene. Treaba nemteasca. Acum caut mohair pt firul de martisor si cel mai probabil ghiocei. Berthild, Astrid, Kerstin, tipa de la posta si sotia domnului.

miercuri, 27 februarie 2013

Despre

... Silver Linings Playbook duminică
ai luat permisul luni, iar eu stau aici şi deschid uşi în loc să mă bucur cu voi, bombăn că putea să-şi scrie singur lista (ca să aflu astăzi motivul şi-ncă unul chiar foarte bun - iegzistă o explicaţie! - la fel ca motivul pt care dl B mi-a răspuns într-o doară sâmbătă - încep să mă întreb dacă nu cumva sunt eu cea cu problemă)
despre bossing around şi monopoly, vorbesc prea mult, nu vreau să fiu aşa, vreau acasă şi aş fi vrut să vorbiţi cu mine în seara asta, acum când simt nevoia să vorbesc cu cineva. şi despre K., de ce am mereu impresia că lumea e supărată pe mine, că are ceva cu mine... sick.

vineri, 22 februarie 2013

Musafiri. E fain sa ai casa plina. Poate de-asta bunica nu se supara niciodata si-i primea pe toti cu bratele deschise, oricat de obosita ar fi fost.
Mi-e dor de voi, ce rau imi pare ca am ales de-atatea ori sa stau singura in camera, in loc sa stau cu voi. Gabi, Ionut, all of you. My love.

Calificare!

miercuri, 20 februarie 2013

about mom and quitting my job (said it aloud, really did sleep well, felt free) and getting back up (Alice's sister is updating the blog)

duminică, 17 februarie 2013

Angebot!

Am gasit un Flohmarkt adevarat! Cu tot cu dulciuri si Beutel 2 Euro si trollere si angheboate si ... iuhuuu! Si l-am gasit desi imi notasem alta ruta (iar pe drum am vazut ca nu am plicul - obicei luat de la mama: sa scriu pe plicuri). L-am gasit chiar daca statia la care urma sa schimb este scoasa temporar.
Iar acum m-a apucat un dor de voi... Ieri-alaltaieri ma gandeam ce-as merge la un teatru (inca imi pare rau ca nu am fost in 14 la Literaturkonzert). Si in ultimul timp imi tot ies in cale tipi care poarta parfumul tau. La real.-, pe drum, in magazine, azi la Flohmarkt sau cu filmele fara floricele de la Ingolstadt, orice-as face imi aduc aminte de voi. Si-mi aduc aminte cu drag. De Mihai H. care-mi tot oferea ceva de baut si mi-a laudat tartele cu fructe, de Ionut M. si de Sahnekefir - aici nu e la fel, Ionut - de Cosmin cu friganelele lui - n-ai mai sunat; te-ai suparat? - de nea J. cand mi-a explicat cum tine el mainile pe volan si ca asa a invatat-o si pe fiica lui, dragul de nea J. care s-a chinuit sa ma invete sa inot intr-o singura si ultima zi de mare, de Angebot-Angebot, 1 Euro-1 Euro care ne-ar fi dus cu noaptea-n cap la Flohmarkt, de fripturile lui Mari si cartofii lui Gabi.
Maine vreau sa fac salata orientala cu maioneza, salata de morcovi si telina cu maioneza, chiftelute din cartofi, morcovi si dovleac, poale-n brau.
(Am vazut o reteta pe facebook:
500 g făină
60 g drojdie
4 gălbenuşuri
100 g zahăr
100 g untură
300 ml lapte
esenţă de rom
1/2 linguriţă sare
2-3 pacheţele zahăr vanilat
1 linguriţă coajă de lămâie
Umplutura 300 g brânză de vaci, 2 ouă, 100 g smântână, 50 g zahăr, stafide, coajă de lămâie
.)
Si vreau sa mananc incet. 
De ieri sar coarda, vreau sa alerg si sa invat sa inot.
Si-o sa-mi lipseasca un pic Dus.

miercuri, 13 februarie 2013

1 day til Valentine's Day

Şi-am fost la Real, săruturi la tot pasul, de parcă nu mă simţeam destul de singură. În gară nu mai sunt costumaţi, astazi vor arde şi ultimul mascat. Gerul muşcă sau doar am îmbătrânit eu. Avea acelaşi parfum, aş fi vrut să fiu prietena ta, doar paharele în plus mă deranjau.
Am plecat hotărâtă să-mi iau troller, dar cele la 25 erau slăbuţe, am găsit în schimb altceva (pun cât de curând şi poza : ). Oare e un semn? Nu-mi place să fiu dată afară, dar de data asta plec cu capul sus: am recunoscut că am greşit, ştiu şi unde, am învăţat din asta (doar cu certificatele nu-mi e clar: se eliberează pe loc, data trebuie să corespundă cu data încheierii contractului?). Era bine dacă nu uitam regula nr. 1: fără goluri în pontaj, dar mă consolez cu gândul că nu sunt toate aiurea şi doar pe februarie le-am făcut de capul meu.
Numai să ajung la Poştă.

marți, 5 februarie 2013

Mi-am găsit pastila de nesimţire. 3-4 ore de somn, dar mi-a făcut plăcere să traduc, azi-noapte pe la 4, din când în când Europa FM, senzaţie de vară, miros de nisip, parcă aşteptam să răsară soarele din spatele obloanelor trase. Afară e întuneri. Probleme, probleme, botoşiţi, sunt mult prea obosită ca să mă mai intereseze, am plâns destul.
Convorbiri, teme la distanţă, n-am mai fost online pe mess de nu-ştiu-când. Nu-mi vei da banii înapoi, nu-i aşa?

luni, 4 februarie 2013

E prea mult!!! Şi iar am greşit!!! Fuuuuuuuuuuuuuuuuuckkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk!

duminică, 3 februarie 2013

hoinar. vreau să m-apuc iar de citit. de marţi.
şi-mi trebuie un geamantan.
Häkeln, fără parfum şi cu gândul la ultima grădină botanică (wish I'd taken you by the hand, walked with you, had taken you with me to smell the flowers and read about parfumes), Ariel de la real- şi ... SUNT SINGURĂ! Biserică românească în Wup, dacă nu mă trezesc târziu, merg.

vineri, 1 februarie 2013

azi ... 1 februarie

Terapie prin shopping

Am ajuns s[ b#ntui prin magayine la ore de noapte, s[ pierd sferturi de or[ ]n sta'ii de la cap[tul lumii.
Prima turti'[ pe plit[ s/a soldat cu dou[ ochiuri arse. A fost focul prea tare ;i la mijloc nu prea era coapt[, dar de foame a mers. Cald[, cu toc[ni'a mea de broccoli... cump[r mai mult dec#t ]mi trebuie, de c#nd i/am sp[lat frigiderul parc[ m/am t#mpit, nu c/ar fi imposibil, c#nd ]mi petrec mai toat[ yiua singur[, mu'e;te.
Tuffi Dick/Milch seam[n[ cu sana noastr[. :i Kefir ]mi place.
Ayi am dat numai de ciuda'i prin sta'ii ;i magayine. 
Rheinbahn ne ]nva'[ c[ e bine s[ mai ai o ocupa'ie pe l#ng[ serviciu, ceva ce te repreyint[, ce/'i face pl[cere, ce te distinge de ceilal'i. Sta'iile spune pove'ti despre vatmani/pompieri, vatmani/arbitri, vatmani care mai au timp ;i de altceva. M/am ]ngropat ]n nimicuri ayi, am ]nceput cu sp[lat pe jos ]n buc[t[rie, am f[cut liste peste liste, acum parc[ au trecut ani de ayi/diminea'[. :i a trecut ianuarie...
Doamne, ce ai ]mb[tr#nit. Erai de v#rsta mea c#nd te/am cunoscut / a doua oar[, pt c[ te mai v[yusem ]n autobuy. Dar cel pu'in ai un copila;. "Familia mea", dpu[ cuvinte ;i una din pu'ine poye ]n care apar ;i b[ie'elul ;i so'ia, dar ce multe spune, ;tiindu/'i povestea. Oric#t[ r[utate am str#ns ]n mine ]n ultimele s[pt[m#ni, ]'i doresc s[ tr[i'i ferici'i p#n[ la ad#nci b[tr#ne'i.
Hai, ]nchide c[ vorbe;ti pe banii t[i! Am r#s am#ndou[, acum ]njur. De luni cred c[ tot ]njur, nu mai ;tiu. Am avut ochii pl#n;i o yi, am vrut s[ plec ieri, dar mi/a trecut dup[ ce mi/am f[cut comisioanele, iar tu erai at#t de sup[rat cu ;coala ta de ;oferi.
Am gentu'[ de laptop, parc[ tot mare e.

joi, 31 ianuarie 2013

rea ;i nesim'it[. a;a m[ simt. nu ;tiu dac[ sunt sau nu, nu ]mi place fiin'a ]n care m[ transform. knowledge is power, iar puterea corupe.

marți, 29 ianuarie 2013

in the end you're on your own
Mai am 3 pagini, încerc să mă adun, dar m-a ajuns oboseala.
Mă gândesc la Ionuţ. Fuck off. I-am spus-o în glumă, aşa cum făcea Mustafa şi până ieri mi-a fost destul de greu să înţeleg cum s-a simţit. Mă gândesc la tine şi la pastilele de nesimţire pe care le ia Verde Împărat, la C., bunul meu C. Ce proastă sunt că plâng! Pt. ce, când eu nu-i cunoşteam nici pe unul, nici pe altul. Pt. că n-am obiectat că omul m-a recomandat drept nepoata lui, că am şi uitat, iar ajunsa aici i-am spus că nu, frumos, cât să nu pice nici omul prost, ca să aflu că oricum nu îl/îi cunoştea. Pt. că am rămas, deşi ar fi trebuit să mă duc dracului? Well, fuck you dacă asta crezi! Cât despre mine, proastă eşti că pui la suflet, proastă eşti că te gândeşti măcar! Proastă sunt şi-am fost!

luni, 28 ianuarie 2013

Mamă, unde eşti? Bate-mă de vrei, dar vino să mă iei!
Mi-ar fi plăcut să vă spun cu totul altceva. Mă bucur că v-am văzut, aş vrfea să fie ca înainte.

duminică, 27 ianuarie 2013

Despre

biletul pt Kurzstrecke.

joi, 24 ianuarie 2013

Ianuarie, joi

Robert a răspuns! Nenea a plătit. Dl. R. de la Kiel a răspuns şi el - oare se mai întoarce? M-aş bucura. Pe de altă parte poate găseşte ceva mai bun. Sau poate aşteaptă barza : ).

Cumpărături de seară. Am ajuns până la Aldi, pe linia lui 701. Cred că următoarea staţie era Dreieck; dacă n-ar fi fost traducerea (de care nu m-am atins încă), aş fi mers până în centru. Şi mai departe.

Nocturna de lângă Lidl e aprinsă. Hop şi eu. Antrenamente. Şi ... iepuraşi! În faţa blocurilor de la noi sunt câini şi pisici. Aici au ... iepuraşi : )

Motanul fioros 
De ce te guduri pe lângă mine? Mârâi. M-am cocoţat pe scaun. Trop, trop prin toată casa. Mă sperii, hai, ieşi! Poate simţi rău şi gol, dar nu ştiu ce să fac cu tine. King Julian : ))

Gabi
Nu mă aşteptam să răspunzi. (Robert n-a răspuns. Încerc s-o liniştesc pe mama că nenea va plăti rata şi că oricum nu-i mult. Dac-ar ştii că am 350 de recuperat...) Şi cu atât mai puţin să scrii atât de mult. Mi-a făcut plăcere să citesc, parcă te aud, te văd vorbind. Mi-e dor de tine (într-un fel am ţinut unul la altul, nu? aşa cum doar fecioarele o fac).

Poze
Mi-e dor de voi toţi. Cele mai frumoase poze sunt cele în care suntem toţi. Sau măcar câţiva. Unul dintre noi. De-aia nu au poze faine din Düsseldorf. Lipsesc oamenii (deşi am văzut câţiva demni de-o fotografie), lipsesc persoanele cu care ai mai multe în comun decât un oraş şi poate, pentru câteva minute, acelaşi tramvai. Clădirile pe care le vânam trec neobservate dacă nu se leagă de vreo întâmplare, un gest, o glumă. Câte-un peisaj atrage atenţia. 
În pozele din vară sunt grasă şi cocoşată. Eram, dar adusă de spate tot sunt. Am mai multe fire albe decât pot vedea. Şi mă întreb de ce am acceptat traducerea.

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Poze. Amintiri

Te cunosc din aprilie. Băieţii de la Etap au stat o lună, în martie; între timp au plecat şi cei vechi. Aprilie a venit cu schimbări: alte echipe, alţi şefi. Ne-am întalnit prin bucătărie, ai sunat din greşeală (?) la mine, ţi-am făcut cu mâna la terenul de joacă (25 martie, nu-i aşa? când au plecat în Olanda. când s-a rugat Vali de mine să merg. oare dacă mergeam... ? cât de rău mi-a părut că n-am mers cu ei.), am mers împreună, erai vorbăreţul de la linia 3 (şi 2). Ai plecat în Olanda de Paştele saşilor, din schimbul 3, am făcut cozonaci de Paştele nostru cu Gabi şi Doru şi Florin (şi atât cred), am mers la ping pong cu Costică în ziua de Paşti, ai venit cu mine la botanică în a doua zi de Paşti, ai fi vrut să vii cu noi la Köln (şi aveam loc) când ne-a dus George, am mâncat mâncare chinezească cu Gabi când am fost toţi trei în City. Au urmat excursiile: Koblenz si Bonn, ai fi vrut sa vii la zoo (şi eu!), Luxemburg. Flori. Cumpărături vesele la Real. Zilele când mâncam toţi trei. Plimbări.

Love actually. Nürburgring, Koblenz şi pozele

Am sunat la concurs.
Curat-murdat în variantă nemţească. "Every time you are able to find some humour in a difficult situation, you win", de pe facebook citire. Şi tu, Ştefan?! Eu m-aş întoarce. Domnu' de la J, vreau să vin înapoi! - Am plecat la cumpărături mai devreme, aş merge toată noapte. Iar e sâmbăta din prima săptămână, iar mă apucă disperarea: unde am ajuns, pt ce fel de oameni lucrez.
Love actually. (Îmi place Liam Neeson, păcar că nu prea are unghii.) Îl începusem acasă.
Telefon. De-acasă. Nürburgring?! Ce fain! Visam să închiriem o maşină TARE şi să dăm o tură. Am plecat acasă rând pe rând. Koblenz, Mari, Gabi. 
Hr. B, oare atunci ai simţit şi tu ce-am simţit eu la mare?! Numai acum mă gândesc. Te-ai botoşit un pic pe moment, mie aşa mi s-a părut. Sau era din cauză că restul s-au grăbit? Te-am întrebat dacă nu vrei să-ţi fac(em) şi ţie poze, acolo sus, la punctul de observaţie.
Cum am ajuns noi doi să mergem mai mult împreună? Mai ţii minte grădina de pe cetate? Cu ceapă şi nu-mai-ştiu ce?
Şi ce vânt bătea şi cum ai venit după mine să nu mă pierd şi-apoi m-ai aşteptat şi-am coborat împreună? Şi cum ai stat la rând să-mi iei un balon? (În Bonn!? De ce am intrat prin Bonn? Ştiu doar că am trecut de două ori podul, ne-am încurcat.)
Mi-e dor de voi. De toţi.

În timp ce noi ne dădeam cu sania, o fetiţă a plecat printre îngeri - am văzut numai acum şi mi-e greu să concep (că sunt lucruri în faţa cărora suntem neajutoraţi).

miercuri, 16 ianuarie 2013

Dumbo sau cum am plâns aseara cu lacrimi de crocodil.

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

La săniuş c-un ţigănuş

and it was fun, sunny and loud.

vineri, 11 ianuarie 2013

I might've just found my voice Laura Stoica - Vreau să am steaua mea

PS: thank you, love.

joi, 10 ianuarie 2013

Prima lectie de chitara

And it all makes sense!
Eat, pray, love - the movie, I don't want to leave, cartofi copti si floricele.
What's up with you, you don't answer my messages (and you've read them), didn't call or talk to me. Are you jealous, sad and drunk or just kind, as usual, trying not to make leaving harder than it already is? Either way, you're still my friend and I had a little gift for you and candy in my bag that day. And I wish I'd arrived earlier on Saturday just to see you.
vunk, dau alarma
minus 16 grade, muzica tiganeasc si turtite pe plita
ma mut la etaj!!! si sunt oficial libera de contract!!! pacat ca nu pt mult timp: ne preia fa. noua...

maine am prima lectie de chitara
28 august, 51

duminică, 6 ianuarie 2013

feg

asta am să fac anul ăsta! acum mă-ntorc la lucru, mă plimb, mă bucur de primăvară, vară, dac-o fi să te pot ajuta, te ajut, iar în toamnă mă întorc la şcoală, învăţ să cânt la chitară şi îmi pun aparat dentar. 2013 sună bine : ).

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Am descoperit o comoară. Sunt atât de încântată, dar mă feresc s-o împărtăşesc cu internetul de teamă să nu fie pângărită. Autorul ei a trecut în nefiinţă acum mulţi ani; am văzut că anul trecut televiziunile (emisiuni care şi-au făcut o misiune din scormonirea rahatului, promovarea celor care n-au ce căuta la tv, crearea unor falşi eroi şi uciderea lor) au început să dezgroape trecut. O ascult şi parcă mi-e mai dragă ţara şi mai greu să plec. Şi-mi doresc şi mai tare să-nvăţ să cânt.

vineri, 4 ianuarie 2013

300 days of summer

Cuvânt de început
Ed Sheeran - Give me love

1. M-am autoinvitat
Nu ştiu să fi făcut vreodată aşa ceva. Dar părea ok: eu vroiam să ajung la Tribunal şi de-acolo la fabrică, să-i duc cafeaua, el ar fi vrut s-o vadă - nici eu n-am fost când s-au strâns cu toţii -, dar poate îi era ruşine/n-avea motiv, eu nu aveam ce face aproape 2 ore, până pleca maşina la fabrică şi oricum vroiam să revăd pe cât mai mulţi dintre ei. Câteva telefoane (avea dreptate, aşa că am renunţat la o vizită neanunţată, nici eu n-aş fi vrut o aşa surpriză).

2. Telefoane
Trebuia să sun să văd dacă a vorbit la poartă şi pot aduce cafeaua. L-am văzut pe el pe net, ce faci, nu vii cu mine, era bine astăzi, hai c-o sun şi te sun. Am sunat, s-a bucurat, ok, schimb de nr., haideţi cu noi la 3 pt lichidare.
Aştept ca o pupăză să se facă 11, să iasă lumea de la schimbul 2, are telefonul închis cât lucrează, 11 şi, acum e în autobus, sun, nimic?! Dacă are alt nr.?! Caut în conversaţiile de pe mess, găsesc, e alt nr.! Acum ştiu de ce nu a ajuns mesajul de Crăciu. Sun, las mult - e în autobus şi nu aude - răspunde o voce blândă de femeie, mă bâlbâi, nu mă prezint, cer cu omul cu cafeaua... doar ştiam că el n-a lucrat şi sunt pe acelaşi schimb.
Am trezit oamenii! M-am simţit atât de prost. 
Aproape 1 şi nu dormeam.

3. Bună dimineaţa... zăpadă?!
Ninge, tot e alb, pe câmp, pe dealuri... Bună zi mi-am găsit să ies din casă.

4. Tribunal ≠ Judecătorie
Am trecut peste faptul că m-am invitat la femeie-n casă şi i-am făcut program şi-am ajuns la Judecătorie. Nimeni n-a auzit de-aşa ceva, grefierul şef, la Tribunal, data viitoare să citeşti mai atent (în traducere: time is money, tocmai mi-ai irosit 5 minute). 

5. Vizită
Dar nu de I.L. Caragiale - ieri a trecut în nefiinţă Sergiu Nicolaescu, articolul mi s-a părut mult prea crud, indiferent câte păcate ar fi avut. Cutia cu bomboane n-a contat, dar m-am simţit eu cât de cât împăcată. 

6. Amintiri
S-au depănat amintiri, lucruri/legături de care n-am ştiut - şi ce bine! - ea, vorbăreaţa - nu mi s-a părut, era evident, totul este evident dacă priveşti din exterior - simt că nu mai lucrez cu voi, lucrurile pe care le-aveam cândva în comun nu mai sunt: aveţi alţi colegi, am alt loc de muncă.
O aluzie?! Orice-ar fi fost...

7. Orice lucru neterminat te ajunge din urmă
C. a sunat pe 1, până am răspuns a închis. Şi n-am mai sunat înapoi. Ne-am întâlnit în staţie, eu în maşina lui, el la datorie, schimbul 4. Şi-am vrut să sun sau măcar să-i trimit un mesaj, că aşa-i frumos şi e mare lucru să te întrebe cineva ce faci când eşti la aproape 2000 km depărtare de casă şi singur cuc.

300 days of summer
Ce drum frumos, ce soare galben la apus, ce munţi cerniţi. Cine ştie când te mai văd...


joi, 3 ianuarie 2013

Nu ştiu unde-mi mai e locul, ce vreau, ce voi face sau cu ce scop. M-am hotărât, aşa, deodată, să rezist 1 an, să trec prin tot ce înseamnă viaţa în Dus, într-un colţ de DE, de la carnaval la tot şirul de sărbători, serbări, evenimente. Habar n-am cum, sper doar să nu-mi pierd cheful de cutreierat oraşul şi am aparatul fptp încarcat. Renunţ la ora de teme, dar cu ea în minte am să pun suflet în cursul pe care-l tot amân. Şi am să revin pe Coursera, să reîncep ce n-am terminat. How's that for a New Year's resolution!? (Nu prea e, doar fac asta de un an jumate... Dar poate anul ăsta chiar îmi reuşeşte.)

miercuri, 2 ianuarie 2013

Amintiri din...

Am citit asta anul trecut: "Everyone is a potential winner. Some people are disguised as losers... don't let their appearance fool you." pe pagina unui tip care m-a impresionat plăcut. Un tip care nu mi-a plăcut; dac-ar fi fost să-l asemui cu un animal, ar fi fost un motan/cotoi. Dar care-a vorbit atât de frumos în acea zi de luni, mult aşteptată, temută. regretată, ziua în care mi-am luat inima-n dinţi, gata să pun capăt chinului din mintea mea şi-am spus că renunţ.

marți, 1 ianuarie 2013

Bun venit în Anul Şarpelui

Marţi, 3 ceasuri rele. M-am trezit făcând cu mâna, apoi m-am trezit! C. face cu mâna familiei, stau un etaj mai jos, iar eu, proastă, făceam cu mâna unor umbre în noapte cu gândul că e Anul Nou şi e bucurie şi toată lumea salută pe toată lumea şi ... ce fraieră sunt! M-am simţit atât de prost. Ca atunci când am descoperit că după ce se întunecă, cei de afară pot vedea înauntru în timp ce eu, cea din camera în care ardea becul, nu vedeam mai nimic afară şi m-am bucurat când cineva m-a observat: tipul cu patinele, cel care-a zugrăvit scara într-o vară-toamnă-primăvară şi-am sărit prin cameră de bucurie. Acum nu-mi mai e ruşine. S-a întâmplat probabil, într-un fel sau altul şi la case mai mari. E doar greu să fii singur. Nu singur-singur, doar sunt acasă şi a sunat de câteva ori telefonul în seara asta, dar singur ... citesc Alice Năstase şi Aurora Liiceanu. Despre iubire, despre viaţă, despre bărbaţi şi femei. Uneori grea, uneori prea pe faţă, uneori amuzantă şi tristă în acelaşi timp, îţi dă totuşi de gândit.

La mulţi ani, 2013!