marți, 1 ianuarie 2013

Bun venit în Anul Şarpelui

Marţi, 3 ceasuri rele. M-am trezit făcând cu mâna, apoi m-am trezit! C. face cu mâna familiei, stau un etaj mai jos, iar eu, proastă, făceam cu mâna unor umbre în noapte cu gândul că e Anul Nou şi e bucurie şi toată lumea salută pe toată lumea şi ... ce fraieră sunt! M-am simţit atât de prost. Ca atunci când am descoperit că după ce se întunecă, cei de afară pot vedea înauntru în timp ce eu, cea din camera în care ardea becul, nu vedeam mai nimic afară şi m-am bucurat când cineva m-a observat: tipul cu patinele, cel care-a zugrăvit scara într-o vară-toamnă-primăvară şi-am sărit prin cameră de bucurie. Acum nu-mi mai e ruşine. S-a întâmplat probabil, într-un fel sau altul şi la case mai mari. E doar greu să fii singur. Nu singur-singur, doar sunt acasă şi a sunat de câteva ori telefonul în seara asta, dar singur ... citesc Alice Năstase şi Aurora Liiceanu. Despre iubire, despre viaţă, despre bărbaţi şi femei. Uneori grea, uneori prea pe faţă, uneori amuzantă şi tristă în acelaşi timp, îţi dă totuşi de gândit.

La mulţi ani, 2013!

Niciun comentariu: