joi, 24 ianuarie 2013

Motanul fioros 
De ce te guduri pe lângă mine? Mârâi. M-am cocoţat pe scaun. Trop, trop prin toată casa. Mă sperii, hai, ieşi! Poate simţi rău şi gol, dar nu ştiu ce să fac cu tine. King Julian : ))

Gabi
Nu mă aşteptam să răspunzi. (Robert n-a răspuns. Încerc s-o liniştesc pe mama că nenea va plăti rata şi că oricum nu-i mult. Dac-ar ştii că am 350 de recuperat...) Şi cu atât mai puţin să scrii atât de mult. Mi-a făcut plăcere să citesc, parcă te aud, te văd vorbind. Mi-e dor de tine (într-un fel am ţinut unul la altul, nu? aşa cum doar fecioarele o fac).

Poze
Mi-e dor de voi toţi. Cele mai frumoase poze sunt cele în care suntem toţi. Sau măcar câţiva. Unul dintre noi. De-aia nu au poze faine din Düsseldorf. Lipsesc oamenii (deşi am văzut câţiva demni de-o fotografie), lipsesc persoanele cu care ai mai multe în comun decât un oraş şi poate, pentru câteva minute, acelaşi tramvai. Clădirile pe care le vânam trec neobservate dacă nu se leagă de vreo întâmplare, un gest, o glumă. Câte-un peisaj atrage atenţia. 
În pozele din vară sunt grasă şi cocoşată. Eram, dar adusă de spate tot sunt. Am mai multe fire albe decât pot vedea. Şi mă întreb de ce am acceptat traducerea.

Niciun comentariu: