vineri, 29 martie 2013

Despre...

învingători, învinşi şi cei care nu ştiu ce vor

M-au dat afară şi pe mine. (Cum e cu atâta timp liber?) E bine, dar în acelaşi timp rău. O lacrimă. Dar oricum nu mai vroiam, am simtit ca mi-a ajuns, mai bine ca s-a termina, gata, e ok.

Profil linkedin. Manager. Manager. Manager şi fondator. A mea, eu, cel mai, cei mai etc. etc. etc. Mi-e milă de tine. Let go already! Poate-a fost, poate-a fost doar în mintea ta - nu ştiu zău câţi ar fi de acord ce ceea ce ai scris - dar a trecut.

Şi mai sunt eu: un serviciu obişnuit, dar bine plătit, cazare, un oraş mare - am demisia pe birou, o au şi şefii pe mail; vor să rămân (pt că sunt fraieră şi mă ţin de treabă, chiar dacă greşesc) -, traduceri în regim privat, aşa şchiopătate cum îmi ies (nu reuşesc să trec de calificativul good). Şi nu ştiu să mă bucur...


miercuri, 27 martie 2013

Am bilet!

duminică, 17 martie 2013

I quit my job! Ieri. Şi încă mai clocotesc.
Ascult europa fm. Despre români care s-au întors acasă şi au reuşit să pună ceva pe picioare. Despre străini care s-au îndrăgostit de România şi vor să revină. (Oare şi ea? Magazinele de la colţul blocului şi câinii de pe străzi : ). Câinilor le-am simţit şi eu lipsa. Tu, Cătălin, şi magazinelor. Ce semeni cu Dani... )

luni, 4 martie 2013

Maraton

Tb să-mi găsesc un scop, aşa nu mai merge. 14.04.2013, 10 km, 2 poduri. Ce poate fi mai fain?!
Faptul că înscrierea e 12 euro...
Plan pe asics: săptămâna trecută ar fi trebuit să fie de odihnă... Nu a prea fost. A culminat cu visul urât devenit realitate: să stai pe-acasă că am nevoie de tine... şi aşa a fost. Nu tu Flohmarkt, nu tu Lidl. Am ajuns să-mi petrec mai mult timp în subteran, aşteptând metroul, în gară, în tramvaie.
10 km şi nu înţeleg planul. 10 km şi îmi caut partener de alergare. Dacă la biserică n-am scos niciun cuvânt, poate aşa am să vorbesc cu cineva.
10 km, am nevoie de efort fizic.

sâmbătă, 2 martie 2013

1 Martie

poate a avut dreptate, poate a fost un ordin ... mascat. adevărul este că m-am gândit că ar fi putut trimite situaţiile mai devreme, că formatul nu e cel mai bun, că ... dar eu sunt cea care nu a avut pontajele la timp. de la mine şi de la oameni a pornit toată întârzierea. era datoria mea să le cer la timp, să nu uit. ar fi putut, într-adevăr, calcula pe bucăţi, dar informaţii tot i-ar fi lipsit. nu mai ştiu, mă enervează că am siguranţa omului prost, superioritate. mă descurc cu calculatorul, dar contabilitatea nu o stăpânesc, reguli şi calcule ştiute de ea. şi nu m-ajută nici atitudinea ostilă faţă de ea. perspectiva mea este viciată.