miercuri, 17 aprilie 2013

Acasă

Primul gând: dezamăgire. Din avion se văd pete de pământ nelucrat, uscat parcă.
Primăvară: aeroportul a înverzit, a înflorit, e soare, mi-e frig de oboseală.
Bagajul? Nici nu ştiu cum arată. Într-un final l-am găsit. A supravieţuit! Conţinutul s-a tuflit un pic, dar merge.
Cross country: Comarnic. Tresar la fiecare maşină cu număr de România de parcă ar fi singura. Ne depăşeşte o maşină cu nr. de Germania. Comarnic mă trezeşte la realitate. Cratere pe şosea, praf, case ponosite. Oameni. Mă gândesc cu groază că dacă aş avea un copil, aş sta mută lângă el. Oare aş ştii ce să-i vorbesc? Aş simţi nevoia? Sunt o prefăcută?
Mulţi câini. Mi-a fost dor de ei, prin praf, întinşi la soare.
Drumul prin munţii, soare, creste ninse, tufe galbene, narcise, lalele.
Acasă-acasă şi oricum ar fi, aş rămâne aici, în lumea mea mică, închisă, fără viitor, dar a mea.
Iar pe youtube pot să deschid orice clip.

Niciun comentariu: