marți, 23 aprilie 2013

Constantin

Ce vreau, de fapt? Care e problema cu locul de muncă?
A, da, ei, dar ţie nu-ţi pot spune asta. Neînţelegerile mele cu şeful/şefii, teroarea din primele săptămâni/luni, ăstea-mi sunt motivele. Au fost, acum nu mai contează. Cu banii nu are nicio legătură. Una pt că mi i-am primit, a doua pt că nu cred că merită chinul.
La fel cum nu pot să-ţi spun că au avut un plan B care a devenit A (ceva-ceva tot ţi-am spus şi mă simt trasă de limbă şi nu-mi place, iar de la Radu chiar nu vreau sfaturi), că mi-am dat demisia şi nu au acceptat, că mă întorc pt că am promis şi că aştept să îşi găsească pe altcineva. Cine-ar face aşa ceva? Ce om întreg la minte şi-ar da singur un preaviz de 5 nu 4 săptămâni şi ar accepta să mai rămână, după ce s-a scurs preavizul, pt că şeful nu şi-a căutat pe nimeni în tot acest timp???
Şi mai sunt eu, cea care nu ştie ce vrea, cea care nu a reuşit să-şi facă prieteni, cea care s-a săturat să mănânce singură, cea care nu mai face faţă la serviciu, cea care vrea să fie acasă primăvara aceasta.
Despre ce vorbeam de fapt? Cu ce ai început? Nu contează, iar vorbesc prea mult, aş vrea să dispar un timp, să uit de toate şi să uite toţi de mine. Prea multe, prea mare presiunea.
Mari, ai sunat? Am cartela de Germania. Nu vreau să fie mâine ultima zi...
Nu vreau să mă întorc acolo (şi mi-e groază de drumul cu autocarul) şi habar n-am ce-am să fac aici.
Aaaaa, iar cel mai important motiv este ziua ta. Ştiu că nu vom face nimic, dar o dată împlineşti 20 de ani, iar la mine nu mă pot hotărâ dacă să te iau sau nu (şi pt asta ar tb să cer cel puţin voie). Şi mai e Paştele, nu prea vreau să îl petrec acolo. Şi primăvara, e atât de frumos aici... Şi nu vreau să-mi petrec vara şi să mor de cald acolo.

Niciun comentariu: