sâmbătă, 22 iunie 2013

Aamor

Nici măcar nu ştiu dacă aşa îl cheamă. Nu mai cred nimic sau mai degrabă cred toate prostiile. Am vorbit mai bine de o oră, deşi din când în când n-am mai ştiu ce să spun sau aş fi vrut să văd fulgerele în linişte. Şi-am râs, n-am mai râs atâta ... cred că de când cu noul Papă.
Viaţa mea ... nu ştiu cine o trăieşte. Aş putea să ies, în schimb mă închid în mine. Cine era fata aia vorbăreaţă de joi seara? Aia de vorbea cu atâta uşurinţă, râdea cu plăcere? Acum întoarce fiecare gest pe toate părţile şi se ascunde.

miercuri, 12 iunie 2013

Ce-mi place! In your eyes..., clipul unei nunţi ca-n poveşti.

Am mers la dentist. După ce aseară am chickened out de la urgenţe din... nu ştiu ce motiv. Banii!? Deşi plecasem hotărâtă (şi fără bani pentru că aşa plec eu, cu capu'n traistă) şi am făcut vreo oră până la primul spital (imens, dar cam vechi), unde nu mai era program, aşa că am făcut cale întoarsă fără să întreb la informaţii cu gândul că am stat o lună şi, mai stau 3 săptămâni - iar n-am pâine, mănânc cât 5 şi tot aiurea, plec la cumpărături.

luni, 10 iunie 2013

I'm coming home

Got it out. Shitty day, not much time to celebrate my freedom. Freaked out Mustafa-style. Yep, you said it: relax. It's kind of sad I've come to this ponit (broke in tears because of one sentence that wasn't even mean, but that's how it felt to me). Just want it to be over. One facebook post yesterday wrote: What would you do, if today was your last day? Isn't it true that you'd do this and that and ... I'd probably panic and do nothing and still be afraid of what others might think and spend too much time of the little time left thinking about what I could and should have done. Silly sad little old girl....

joi, 6 iunie 2013

amr

Vreau să plec, nu mai am stare, sunt obosită. O să-mi lipsească oraşul, metroul (cine-ar fi crezut că am să merg toată ziua-bună ziua cu metroul?!), râul, o să-mi plâng de milă când n-o să mă angajeze nimeni, o să vreau să plec când lucrurile nu vor fi roz acasă, dar acum vreau să plec. 

Un fel de teroare combinată cu nu mai vreau şi cu vreau să nu mă mai intereseze, cu m-am săturat de remarci şi observaţii şi de cine te crezi şi cum îţi permiţi şi mă faci prost şi îmi dai ordine şi ... Nu mă interesează şi da, am întrebat dacă mai aveţi nenorocitele ălea de facturi pe aprilie şi răspunsul a fost eu nu am nicio factură şi acum logic că le am şi ... trei săptămâni, numai să termin mâine şi-apoi mă liniştesc şi încerc să profit de zilele frumoase, de oraş, de soare. Îmi pare rău că nu m-am ţinut de alergat, că n-am citit, că n-am fost la patinoar şi nu merg la bazin şi că n-am încercat epilarea definitivă (până acum aş fi fost clean, chiar şi 6 luni). Pe lista de aşteptare: aparat dentar, corset pt că m-am cocoşat de tot, scăpat de bătături şi radiografie partea dreaptă.




Mi-e dor de anul trecut, de plecări c-o gaşcă gălăgioasă, de Köln şi de Olanda şi de autostrăzi şi de muzică şi de tot şi toate şi toţi şi vin acasă şi screw it all şi nu mă interesează şi ... n-am tradus, e târziu, am varză călită şi rufe la uscat, vorbesc prea mult şi am spatele adunat şi