sâmbătă, 22 iunie 2013

Aamor

Nici măcar nu ştiu dacă aşa îl cheamă. Nu mai cred nimic sau mai degrabă cred toate prostiile. Am vorbit mai bine de o oră, deşi din când în când n-am mai ştiu ce să spun sau aş fi vrut să văd fulgerele în linişte. Şi-am râs, n-am mai râs atâta ... cred că de când cu noul Papă.
Viaţa mea ... nu ştiu cine o trăieşte. Aş putea să ies, în schimb mă închid în mine. Cine era fata aia vorbăreaţă de joi seara? Aia de vorbea cu atâta uşurinţă, râdea cu plăcere? Acum întoarce fiecare gest pe toate părţile şi se ascunde.

Niciun comentariu: