luni, 5 august 2013

Povestea nepăsării

Dacă scriu, n-o să-mi treacă, n-o să se termine cu bine, n-o să şteargă ce n-am făcut... Dar vreau să scriu, s-o spun, s-o strig... Am găsit trei pisoi şi-am crezut că-i pot salva. I-am amăgit trei zile şi-am renunţat. I-am dus departe - nici măcar eu nu i-am dus eu - şi nu vreau să-mi închipui agonia în care zac acum. Doamne, nu-i lăsa să se chinuie mult.

Mă întreb pt ce muncesc, pt ce nu dorm nopţile ca să respect termene, pt ce pierd zilele pt că sunt prea obosită să lucrez. Nu stiu.

Niciun comentariu: