sâmbătă, 21 septembrie 2013

Interviu/Exorcizare

Am trei postări rămase la stadiul de schiţe. Încerc să înţeleg ce am făcut. Mă tot justific. Mie. 
Am încercat la ei acum 3 ani. Aveau aceleaşi posturi. Eram la fel de disperată/hotărâtă să-mi găsesc de lucru. Am aşteptat la fel de mult în hol. Aceleaşi gânduri: ce naiba caut eu aici?! nu vreau să lucrez într-o multinaţională. şi dacă nu apare nimeni în următoarele 5 minute, plec! 
Paharul cu apă, strângerea de mână de-ţi trosnesc oasele, totul ca la carte. Ştiu ce-nseamnă şi mi se par fumate. La fel şi comportamentul meu. M-am înroşit, bâlbâit, scuzat, justificat şi mi-am spus singură nu. De ce? Chiar nu ştiu ce vreau? 

(Vrei să fii şofer. Eu nu pot să spun vreau să fac aia. Orice merge; învăţ. Iar dacă am plecat, nu înseamnă că nu mi-a plăcut. Înseamnă doar că nu văd rostul. Tot ce am făcut până acum se reuneşte în postul vostru: de la pontaje şi presat şefii de schimb, la tabele în excel, ore, legături cu diverşi, traduceri, hârtii, anunţuri în ziar, căutat cazare şi reziliat abonamente, mutat mobilă. Şi sunt în stare, dar n-o să mai am linişte.) 

Vreau să fiu ceea ce nu sunt (dar aş putea fi): să fac sport, atât cât să mă simt bine în corpul meu, să îmi fac câţiva prieteni, să mă distrez aşa cum ar fi trebuit s-o fac în ultimii 10-20 de ani, să FAC ceva, să mă plimb. Culmea e că traducerile mi-ar ajunge dacă aş ştii să profit de tot timpul liber în care aş putea să stau printre oameni. De-asta şi vroiam postul: ca să întâlnesc oameni (şi să câştig timp pentru şcoala de şoferi şi aparatul dentar). Dar m-am refuzat singură şi până la urmă asta mi-am dorit. Dovadă faptul că portarii erau siguri c-am primit postul, aşa luminată am ieşit. Pe dracu'! >P

 

Niciun comentariu: