sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Auchan

1. Talk to me...!? The kid has a crush on me. Couldn't get much sleep. Haven't talked to him either. Went invisible and kept an eye out for his updates.
2. Am vrut s-aspir. Am rămas lipită de calculator. Şi de facebook. Am o problemă! Timpul parcă zboară între 9 şi 11, 12, 13.
3. Ce vreme frumoasă. Cer albastru. Soare. Cald. Măcar geamurile la balcon. (De-abia stau departe de facebook!) Până l-am făcut pe primul, s-a întunecat. Încă 2 după masa de prânz (acrobaţii - ne-am adus aminte de Claudiu), mai rămân geamurile laterale. Nu ştiu de unde până unde, dar m-am trezit fredonând asta. Merge bine cu spălat geamurile. Mi-ar fi plăcut să termin.
4. S-a deschis, hai şi noi. E plăcut, dar se întunecă atât de repede. Şi nu mai ştiu să merg. Nebunie pe şosea, sunt ca un arc, magazinul şi parcarea sunt păzite de parcă intrăm în lagăr, gruselig! Sigur dau de oameni cu care-am lucrat. Nu vreau să mă întâlnesc cu nimeni, nu vreau să salut! Şi nici n-am intrat bine, 1 nene, al doilea: dl V de la IH, neschimbat, poate un pic mai slab, impecabil. Marius, nea Vasile? cu mustaţă, tipul din gaşca lui Bacterie, cel cu jucăriile pt bebe (cu Bacterie am dat nas în nas săptămâna asta, cred că el era, dar a fost chiar la colţ, iar dacă el m-a recunoscut  imediat, mie mi-a luat ceva să-mi dau seama de unde-l cunosc). Evit cu îndemânare pe toată lumea, orice privire, fac tărăboi că nu vreau iaurt şi refuz să merg cu mama la bomboane, fac ca tata când n-a vrut păstrăv: m-aş uita şi-aş vrea şi-un iaurt şi nişte bomboane cu jeleu, dar în loc să-mi iau le spun lor să-şi ia aia şi aia, salut într-un final: dl V îmi răspunde zâmbind (oare a mai spus ceva pe lângă salut, a întrebat ceva? nici măcar nu ştiu dacă am spus bună seara sau bună ziua), mă simt ca Grinch când i s-a încălzit inima, mi-e dor de voi şi mi-ar plăcea să vă salut. Ajungem la casă cu tot cu bomboane, câte 2,3,4 persoane la fiecare, mă hotărăsc să ocolesc tot magazinul (suntem 4 inşi la un singur coş), tu nu vii, pornesc ţanţoşă (ca la vot cu Răzvan; atâţia ani şi-am rămas la fel de proastă), ajung într-un final de partea cealaltă (stăm la una dintre ultimele case), tocmai când le vine rândul, mă ambiţionez din nu ştiu ce cauză să-i iau lui tata cât mai multe dintre produse (poate pentru că mi se pare un pic vesel, deşi de la un timp nu mai ştiu şi-mi pare atât de rău de el pentru că şi aşa, acum, încă se mai transformă în omul care a fost şi încă mai este, undeva acolo, ca ultima dată când a făcut baie şi am stat în faţa lui la masă - urăsc masa aia, parcă mai mult ne îndepărtează), în cele din urmă plecăm, trecem pe lângă casele pline, eu cu ochii după oameni cunoscuţi (deşi, dacă aş fi văzut vreunul, mai mult ca sigur aş fi întors capul) şi cu gândul la un nou poate vechi loc de muncă.
5. Nunta lui Ilie Năstase.

Niciun comentariu: