vineri, 28 februarie 2014

Gol


Dimineaţă a fost linişte. Doar băieţii şi soarele. 
Mersi, copilu'.

A., eu nu i-am cumpărat nimic de 1 Martie. Niciodată, cred. Se pune că lucrez?

Nu ştiu de ce nu vorbesc cu tine. Cu nimeni. Ce fac?

N-am nicio ocupaţie, nicio plăcere, nimic al meu. Sunt o gaură neagră.
Tura de ieri mi-a prins bine. Dar mi-ar fi plăcut să merg. La nesfârşit. Să alerg. Aerul era numai bun.

Citesc. Mai bine decât nimic.
"The impoverished always try to keep moving, as if relocating might help. They ignore the reality that a new version of the same old problem will be waiting at the end of the trip."
(The Book Thief)


joi, 27 februarie 2014

Am greşit direcţia

Nu mai am chef de nimeni. 
Nu-mi place ce fac, 
mă scoate din minţi că nu înţeleg, 
mă deranjează că n-am niciun pic de siguraţă, 
iar tu, şefu', nu-mi prea placi. 
Şi nu m-aş fi plâns azi 
dacă nu mă întrebai de ce sunt aşa cuminte. 

Steppenwolf. 
Renunţăm, 
încet-încet, 
şi tu, şi eu, 
şi voi.
Mă îndepărtez
ca de obicei.
Vreau să plec odată.
Nu te obosi să-mi spui "pa",
nu cred că mai salut mâine.

Mersi de telefon, Mari. Eu nu te-am sunat...

miercuri, 26 februarie 2014

Îmi pare rău


E 12 şi e soare. Nefumătorii s-au dus la cantină. Declar pierdute: chef de muncă, bună dispoziţie, nepăsare (de tipul sunt la început, e normal să nu ştiu/să întreb, încet-încet am să învăţ).
Singur? N-am curajul să vin spre tine, îmi pare rău. 
Oare mă înşel? Aşa sunteţi voi, amabili? Sau e ceva mai mult?

16.30, te ocolesc şi rup uşa cu un pa răguşit. N-ai răspuns, nu-i aşa? Nici eu nu ţi-am vorbit azi, dar te aud, te văd (chiar şi dincolo de geam).

Aş vrea să citesc, să nu mă mai opresc până nu termin cartea. Îmi obosesc ochii în monitor, mi-e dor de-o carte adevărată, cu miros de nou. Mă pierd în cuvinte.

Înţeleg când vorbiţi. - Ieri visam chiar să conversez cu Paul, el germană, eu franceză - Poate mai încolo, dacă rămân.

Şi-aş vrea să nu mă mai plâng vouă, R., A., să nu mai spun nimănui că vreau să plec, deşi vreau! Pentru că-mi sunteţi tare nesuferite când sunaţi. Pentru că nu vreau să-mi pierd anii într-un birou făcând nimic.
Is this, Is this the life
I wanna live, I wanna carry on
Is this, Is this the life
Do you wanna carry on???

marți, 25 februarie 2014

Învoirea

Am vorbit în plus.
Şi-am avut şi-o tentativă de a-l încuraja pe tata... exact pe dos le-am spus. Şi-am încercat să-mi cumpăr blugi...

Puterea gândurilor: ieri am ieşit din sală şi ningea. Ninge! Poate mâine nu venim la muncă! Cineva a râs. Ieri am fost în formă! Cu fulgi mari şi planul de a deturna autobuzul, cu cartea mea al cărei narator e moartea şi cu băieţii. Astăzi nu ştiu ce am, dar mâine nu mai sunt aşa!

Şi-am plecat de-acasă cu gândul că astăzi nu mai sunt aşa. Şi n-am mai fost. Fără vreun motiv anume. N-am chef de toate astea, intru în panică până şi la lucrurile simple. N-am vocabular.

Ieri sau azi ne-am petrecut în uşă? Ai scăpat hârtia de 10: "m-a intimidat [nu-ştiu-cine]". Am trecut pe lângă în loc s-o iau de jos. Am avut impresia că partea cu intimidatul se referea la mine. Cred că ieri a fost, pentru că nu mi-a păsat. Nu mai semeni cu A.

Şi tipul dinaintea mea a început cu învoiri, libere, pân-a plecat de tot. Ar fi trebuit să tac. Dar mă gândesc să plec! Malente e aproape de mare şi mi-ar plăcea să le învăţ germană. Totuşi, de data asta n-am să plec (sper!) până nu am ceva sigur. Vreau să fac cursul de masaj, îmi place în ţară, îmi place să stau cu voi, băieţi (pe mimoze : ) încerc să le ignor).
Dar am spus-o, Dan, Paul şi Răzvan. 

De azi nu mai avem lămâile.

duminică, 23 februarie 2014

Kinderbal

Un stol de gânduri. Laurentia. Clătitele. Fanfara. Dansul. Repetiţiile. Marşul. Herr T. Chiar a fost azi! Mi-e dor să merg în rochiţă.

sâmbătă, 15 februarie 2014

Crezi că-ţi place un anume loc de muncă? Angajează-te! N-o să-ţi mai placă.
Îţi urăşti actualul loc de muncă? Demisionează! O să plângi după el.

Întâi dtr, ieri locurile de la Arbeitsamt (Malente) şi azi unul la Ina. Sper să citeşti şi să-mi confirmi/infirmi.

... J

joi, 6 februarie 2014

Medicina muncii

Din nou! Reuşesc să rămân în lumea mea chiar şi atunci când sunt într-o mare de oameni. Singură.
Şi contractul. Au maşini (cu un ocol de toată frumuseţea, dar sunt)!
Real. Toţi 4 la cumpărături. Şi la ieşire, pe un raft din standul cu reviste, domnul doctor: cu geaca roşu cu alb, ochii albaştri, expresia tristă...

miercuri, 5 februarie 2014

Charlotte's Web

N-am chef de nimic. Nici de citit, nici de scris, nici de mers la serviciu. Păcat de soarele de-afară, de zăpadă, de timpul pe care-l irosesc. 
Vineri ne-am văzut liberi. De fapt joi seara. Sau a fost miercuri? Cred că miercuri. Drifturi, noi şi baieţii cu busul. 

A-nceput în ziua înmormântării, pe 24. Soarele dinaintea zăpezii. Musafirii, 6 inşi într-o sufragerie, râsete. Dar revolta şi neputinţa au continuat, la fel şi fixaţia mea pentru domnul doctor. S-au terminat toate vineri, pe 31. Pentru că am vorbit cu I. joi? Sau poate chiar m-a deocheat cineva vineri? Am trecut pe dubstep, m-am îndrăgostit de Sail - Awolnation (Unlimited Gravity Remix) şi n-am putut să mai văd nicio ştire, niciun interviu, nicio poză. Am trecut la folk.