marți, 25 februarie 2014

Învoirea

Am vorbit în plus.
Şi-am avut şi-o tentativă de a-l încuraja pe tata... exact pe dos le-am spus. Şi-am încercat să-mi cumpăr blugi...

Puterea gândurilor: ieri am ieşit din sală şi ningea. Ninge! Poate mâine nu venim la muncă! Cineva a râs. Ieri am fost în formă! Cu fulgi mari şi planul de a deturna autobuzul, cu cartea mea al cărei narator e moartea şi cu băieţii. Astăzi nu ştiu ce am, dar mâine nu mai sunt aşa!

Şi-am plecat de-acasă cu gândul că astăzi nu mai sunt aşa. Şi n-am mai fost. Fără vreun motiv anume. N-am chef de toate astea, intru în panică până şi la lucrurile simple. N-am vocabular.

Ieri sau azi ne-am petrecut în uşă? Ai scăpat hârtia de 10: "m-a intimidat [nu-ştiu-cine]". Am trecut pe lângă în loc s-o iau de jos. Am avut impresia că partea cu intimidatul se referea la mine. Cred că ieri a fost, pentru că nu mi-a păsat. Nu mai semeni cu A.

Şi tipul dinaintea mea a început cu învoiri, libere, pân-a plecat de tot. Ar fi trebuit să tac. Dar mă gândesc să plec! Malente e aproape de mare şi mi-ar plăcea să le învăţ germană. Totuşi, de data asta n-am să plec (sper!) până nu am ceva sigur. Vreau să fac cursul de masaj, îmi place în ţară, îmi place să stau cu voi, băieţi (pe mimoze : ) încerc să le ignor).
Dar am spus-o, Dan, Paul şi Răzvan. 

De azi nu mai avem lămâile.

Niciun comentariu: