marți, 25 martie 2014

Scuze, Oana. Ar fi trebuit să urc odată cu voi. Nu mă aşteptam să fie atât de plin încât să nu mai ajung până la voi. Dan, aş vrea să vorbesc cu tine, să stau cu voi - Adi, eşti amabil, iar Răzvan e liniştit de când îl ştiu - să stau lângă tine tot drumul. ... azi n-a fost ziua mea. Şi mi-a mai rămas şi ciocolata în aparat. Nu mă simt bine printre voi... Nu mă pot adapta. Şi nu mai înţeleg nimic. Cred că nici nu mai vreau. Era ceva cu suprasolicitarea, moment în care creierul pur şi simplu respinge orice nouă informaţie.
Masaj...

Niciun comentariu: