sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Bremer Sommer la final. Rumänischer Herbst.

Ascult Andreas Bourani. Îmi aminteşte de Breminale. 

A fost o săptămână lungă. Prea lungă. S-a încheiat aseară, după ora 21. Şi s-a soldat c-o jumătate de algocalmin pentru durerea de cap pe care-o aveam de la prânz. Şi c-o amorţeală în tot corpul, de parcă m-a bătut cineva. Gâtul, umerii, picioarele. Cred că de la sapă vii mai puţin praf decât de la statul ăsta în fund cu ochii în calculator şi mintea în toate părţile. Şi, în final, pentru ce? Ai impresia că rupi locul, că este nevoie de tine. NU-i adevărat!

A fost soare toată săptămâna, dar în dimineaţa asta refuză să se-arate. Doar o lună plină-mi râde-n geam de pe la şase. 

De ce Bremer Sommer la final?

15 octombrie, trecut de 16.30: 
- Pe Skype nu se poate? 
- Nu ne permite tehnica.
Ironic, nu-i aşa?

Apoi Harun, care a stat mult mai puţin decât mi-am imaginat. 
Şi soferul de taxi pe care-l dor mâinile când ia curse de la pas
Toate se leagă?!

Niciun comentariu: