duminică, 1 noiembrie 2015

Halloween weekend

M-a sunat joi pe la 1, în timp ce eram atrasă în mrejele Herbalife, disperată, că ea are nevoie de cineva acum!, da sau nu pentru că trebuie să-mi caute o locuință... hold on there, cowboy!, în ce condiții? după 6 ore României. Și s-a făcut 7, 8, 9 - am călcat un teanc de rufe -, vineri - e weekend, ce fain ar fi să te conving să mergem undeva de Halloween... breaking news, 17, 26, 27, tăcere și totodată atâta larmă. Voi mai sunteți normali?!? Cu ce drep acuzați când vă îmbrânciți și vă înjurați ca la ușa cortului, vă călcați în picioare pentru bidoane cu apă, vă târâți în jurul bisericii (da, apropo, îi blamați pe musulmani și ați ajuns să stați în patru labe la slujbă) și după nu mai aveți niciun Dumnezeu?! Și imaginea aia cu seceta din vară, când în Ungaria, pe același curs de apă s-au amenajat sisteme de irigații, iar la noi umbla popa cu icoana prin țărână să invoce ploaia. Cât de proști și de leneși am ajuns?! Dumnezeu ne dă, dar nu ne pune-n traistă, vă sună cunoscut?! Și din toată revolta mea mută și inutilă... mie mi se pare că s-au organizat bine, i-au repartizat, merge lumea să doneze sânge, mai există speranță! În tineretul pe care îl hulim, în oameni din alte timpuri care nu au uitat să fie oameni. The opposite of loneliness

Sâmbătă, aud telefonul deși nu m-am trezit, e ...? - da. Vorbim vreo 20 de minute în care mă întreabă yet again aceleași lucruri, încearcă să scoată de la mine nume, nu-mi răspunde la niciuna dintre întrtrebările pe care presupun că le-a primit de la nenea, habar n-are ce vrea sau poate știe exact ce vrea: o proastă care să-i citească gândurile întortocheate 24/7. Mai vorbim. Mai bine nu! 
Mi-am pus speranțele într-un post, dar unde să mă mu?

Sună, întreabă de una, de alta, îi răspund cât pot, și, cum stăm cu banii? Iau foc! Din toate subiectele posibile! Dacă și ție ți-e milă de mine, înseamnă că e grav.

Masaj, asta e! Atunci ar fi rentabil și apartamentul cu 2 camere (nemobilat, neutilat). Sau să mă mut la bunica. Da. Nu. Îmi trebuie întâi locul de muncă. Dar în oraș posibilitățile ar fi altele. Sală.

Avion, Egipt, niciun. Nu se poate. Tăcere.

Duminică, sună, cum stai cu sănătatea? Nu e tocmai întrebarea pe care o așteptam, dar e oricum mai bine.
Sună - de fiecare dată mi se pare ciudat când sună - rate, bani, serviciu. Here we go again! Cel puțin n-a spus necaz...

Gilmore girls 

Update (luni): am citit azi - și am auzit-o și în zilele trecute - că organizarea nu a fost bună la fața locului. Pe de-o parte: cum te poți pregăti pentru ceva ce nu îți imaginezi că s-ar putea întâmpla, pe de alta: trebuie să fii pregătit măcar când e vorba de viață. Și nu poți să nu te gândești: dacă eram eu?
Încă mai aștept(ăm) minuni de undeva, de la alții și ăsta e primul lucru pe care ar trebui să îl schimb(ăm). Demisiile nu vor schimba nimic. Fiecare trebuie să-și facă partea.

Update (marți): thinking of the devil! ce-ar fi să merg ca traducător pe șantier!? și: orice minute ține 3 zile. sună. tata m-a pârât cu cămașa (pic later). and we're on again! bani, bani, rate, bani. nu mai suport. urmează intrarea tatălui turmentat și bine afumat. așadar unde se duc banii?!?! I HATE ALL OF YOU!